O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (II), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Casa nr. 2 din Piața Libertății

Continuăm povestea edificiilor din Baia Mare, propunându-vă informații despre un imobil situat în Piața Libertății de care se leagă momente importante din trecutul comunității noastre.

***

Monument istoric de arhitectură, Casa nr. 2 din Piața Libertății figurează pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu indicativul MM-II-m-B-04447. Imobilul este poziționat pe latura de sud a pieței centrale. Se spunea despre ea, cu ceva timp în urmă, că păstrează „cel mai fidel stilul arhitectonic german caracteristic vechiului oraș Baia Mare” [1].

Fiecare edificiu, mai mult sau mai puțin impunător, din centrul vechi al orașului, are o poveste care ne ajută să ne cunoaștem mai bine istoria locală. Povestea acestei clădiri ne duce cu câteva sute de ani în urmă, într-o vreme în care civilizația urbană căpăta noi și semnificative dimensiuni.

La mijlocul secolului al XVI-lea, în contextul victoriei Reformei religioase, la Baia Mare a fost înfiinţată în anul 1547, prima şcoală evanghelică reformată superioară numită Schola Rivulina, care, mai bine de două secole (1547-1755), a pregătit slujitori ai bisericii şi învăţători. Prin activitatea acestei importante instituţii educative, oraşul a devenit şi un important centru de pregătire şcolară.

Imagine cu latura sudică a Pieței Libertății (în fundal Biserica Sf. Treime și Turnul Sf. Ștefan)

Contrareforma a dus la înființarea unei alte instituții, Gimnaziul catolic (1692), care a funcționat un timp în clădirea școlii reformate (Schola Rivulina), actuala casă nr. 2 din Piața Libertății. După o scurtă perioadă în care reformații au primit iarăși clădirea, ei au fost nevoiți apoi să se mute și să-și construiască o clădire din lemn (1713), la marginea orașului de atunci, în apropierea râului Săsar, unde Schola Rivulina și-a continuat activitatea până în anul 1755. Pe locul acelei construcții se află clădirea care aparține azi Liceului Teoretic „Németh László” (și în care își desfășoară activitatea grădinița și clasele primare), construită în 1860 (cunoscută ca Școala Ajutătoare, care a funcționat câteva decenii în perioada comunistă și mai bine de un deceniu după 1989).

O mărturie importantă pentru istoria școlii a fost descoperită după anii 1900. Este vorba despre o meşter-grindă, cu următorul text în limba latină inscripţionat pe ea: SCHOLA ECCLAE HELVETICAE CONFESSION; N. BANSIS. RESTAURATA SUB JUD. GRSI. D. SF. DE…SF HUNYAD ET STF. JEREMIAS CVRAT B.S. (în traducere: Şcoala bisericii de credinţă helvetică din Baia Mare, restaurată în timpul judelui, nobil De…Ştefan şi al curatorilor Hunyadi Ştefan şi Jeremias Ştefan). Grinda a fost descoperită în incinta casei nr. 2 din Piaţa Libertăţii, casă în care a funcționat o vreme vechea şcoală confesională reformată , la care am făcut deja referire. Din nefericire, în timpul intervențiilor meșter-grinda a fost fragmentată, prin urmare și textul de pe ea.

Meșter-grinda descoperită în anul 1900 în incinta Casei nr. 2, mărturie a existenței Schola Rivulina

Imobilul păstrează elemente arhitecturale specifice mai multor etape istorice cuprinse între secolele XVI-XVIII, ceea ce îi adaugă o plusvaloare documentară comparativ cu alte imobile din piață. În decursul timpului spațiile de la parter și de la etaj (unde accesul se face din Piața Cetății) au avut diferite funcționalități (comerciale, locuințe etc.).

Piața Libertății, colțul sud-est, a doua jumătate a secolului XIX (în jurul anilor 1880)

La începutul secolului XX clădirea a servit drept depozit (hambar), în anii 1969 a trecut prin mici amenajări și reparații interioare și exterioare, după care parterul a găzduit timp îndelungat un binecunoscut și apreciat local de servire a mesei, Restaurantul lacto-vegetarian [2].

Dr. Viorel RUSU, director,
Lucia POP, muzeograf,
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Minerva Luca/Zamfir Șomcutean

Referințe bibliografice:

Palmer Kálmán, Nagybánya és környéke, Nagybánya, 1894.
Rusu Viorel, Pop Lucia, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Seria Muzeul Viu 8, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2021.

Citește și