Share
O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (I), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Hanul „Vulturul Negru”

O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (I), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Hanul „Vulturul Negru”

Istoria orașului Baia Mare poate fi cunoscută prin apelul la surse precum documentele scrise, artefactele și obiectele tridimensionale păstrate, cu precădere, în muzee. Acestora li se adaugă mărturiile pe care le avem în grijă și pe care trebuie să le păstrăm, respectiv casele și edificiile pe lângă care trecem zi de zi. Fiecare dintre acestea are o poveste, fiind martori tăcuți ai tuturor momentelor, bune sau rele, pe care le-au trăit locuitorii orașului. Unele din aceste povești vom încerca să le spunem în continuare.

***

Monument istoric de arhitectură, Hanul „Vulturul Negru” figurează pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu indicativul MM-II-m-B-04447. Situat la intersecția străzilor Vasile Lucaciu și 1 Mai, edificiul a fost unul dintre cele trei obiective restaurate de municipalitate în perioada 2002-2004.

Edificiul fostului Han „Vulturul Negru” (imagine dinspre Piața Libertății).

Dominând și astăzi jumătatea estică a centrului istoric, construcția a fost consemnată în izvoare istorice sub numele de Aquilla Nigra, Fekete Sas sau Schwarzer Adler.

Hanul „Vulturul Negru” (Fekete Sas fogadó), numit ulterior Hanul „Vulturul de Aur”
(Arany Sas fogadó), mai târziu sediul Primăriei și al Judecătoriei orașului

Edificiul aparţine secolului al XVIII-lea și a găzduit începând cu anul 1736 un autentic han (proprietatea orașului), care s-a bucurat de foarte mare popularitate în această regiune [1].

Aici au înnoptat și s-au odihnit de-a lungul timpului negustori veniți la târgul din piață, cu mărfuri în tranzit, călători sosiți din toate părțile, dar și personalități din diverse domenii. Pe faţada dinspre strada Vasile Lucaciu, pe o placă cu litere aurii, este consemnat un astfel de moment: „Itt szállt meg Petőfi Sándor, 1847. Szept. 8-án” (în traducere: „Aici a fost găzduit poetul Petőfi Sándor în 8 septembrie 1847”) [2].

Însemnele memoriale Petőfi Sándor, de pe fațada clădirii.

Hanul se pare că a funcționat în această locație până în jurul anilor 1870 când aici s-a instalat, pentru o perioadă de timp, primăria orașului.

Intrarea în clădire din strada Vasile Lucaciu (dreapta imaginii); fotografia este realizată dinspre centru (sfârșitul secolului al XIX-lea).

În primele decenii ale secolului al XX-lea funcțiile clădirii au fost diferite. După anul 1918, primăria a revenit în acest imobil, iar în 1950 localul a fost preluat de Sfatul popular regional

Maramureş, pentru ca în 1955 să revină primăria (sub numele de Sfatul popular orășenesc) care și-a avut aici sediul până în anul 1968. Imobilul a găzduit apoi (pentru aproximativ doi ani) Comitetul judeţean și municipal al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), al Consiliului judeţean și municipal ale organizaţiei pionierilor, iar din anul 1970 până în anul 2001 a fost sediul Judecătoriei municipiului Baia Mare [3]. În această ultimă perioadă, în curtea interioară a edificiului se afla una din cele două săli de judecată; în momentul eliberării acestor spații, ca urmare a lucrărilor de restaurare efectuate, a fost recuperată muzeografic (azi în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie) așa-numita bancă a acuzaților.

Banca acuzaților din fosta Judecătorie

Cercetările efectuate în anii 2002-2004 au scos la iveală faptul că edificiul inițial a fost extins treptat prin construcții adăugate și încorporate construcțiilor vecine. În prezent, edificiul este rezultatul unificării a trei corpuri de clădire. Cel mai vechi corp este cel al hanului propriu zis,

iar cele mai vechi elemente de construcție identificate în cercetări sunt ruinele unei case cu pereți groși de piatră și o pivniță pavată cu pietre de râu. Începuturile acestor elemente pot fi încadrate în secolul al XV-lea, la fel ca și unele artefacte descoperite în zonă.

Curtea interioară

Specialiștii consideră că o astfel de casă, cu siguranță, nu era una obișnuită în mediul urban specific medieval.

Construcţia, impresionantă în ansamblul ei are astăzi funcții administrative (aici își desfășoară activitatea mai multe structuri organizaționale ale Primăriei orașului) și atrage în mod deosebit atenția prin portalul intrării din zona pietonală de pe strada Vasile Lucaciu.

Portalul intrării în clădire de pe strada Vasile Lucaciu, detaliu
Portalul intrării de pe strada Vasile Lucaciu, detaliu

Subsolul are parţial boltă cilindrică din cărămidă. La parter încăperile au bolţi cilindrice, iar la etaj tavan drept. Şarpanta este în stil baroc și dă un aspect plăcut clădirii, care se evidențiază în ansamblul arhitectonic al Pieţei Libertăţii.

Intrarea în clădire din strada Vasile Lucaciu, astăzi.

Dr. Viorel Rusu – director Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Lucia Pop – muzeograf

Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Minerva Luca/Zamfir Șomcutean

Referințe bibliografice:

  1. Kacsó Carol, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2015.
  2. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Lista monumentelor din Regiunea Maramureș, după localități, Satu Mare, decembrie 1963, manuscris, f.a.
  3. Rusu Viorel, Pop Lucia, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Seria Muzeul Viu 8, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2021.

Citește și

Secvențe băimărene interbelice (V). Societatea


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu