Share
„Cronicile de la Herina” de Marian Ilea, partea a X-a

„Cronicile de la Herina” de Marian Ilea, partea a X-a

Continuăm publicarea pe DirectMM.ro a romanului-foileton „Cronicile de la Herina”, de Marian Ilea. Lectură plăcută vă dorim!

X

Conţinutul unei anonime trimise comandantului Poliţiei Centrale

 

Domnule Comandant,

În faţa neputinţei noastre ca oameni ce aducem dările anuale către imperiul de la Budapesta şi ne luptăm în fiecare zi pentru prosperitatea tuturor, renunţând la bunăstarea personală în vremurile acestea tulburi, vă scriem de aici din Herina despre o situaţie care nu mai poate fi tolerată şi despre care avem convingerea că habar n‑aveţi din cauza dezinformărilor de toate felurile care circulă în vremurile astea de sărăcie. E vorba despre „conştienciosul” coman- dant de poliţie din oraş, domnul Eugen Csaky, trimis aici pentru a asigura şi nu a perturba lucrurile şi liniştea noastră. „Conştienciosul” acesta, domnul Comandant, se crede calomniat de către calomniatorii care cică am fi noi, cetăţenii oraşului. În afara celor patru domni cofetari din Piaţa Centrală cu care se află în relaţii de prietenie mult prea strânsă, la unul dintre ei avându‑şi locuinţa.

„Conştienciosul”acesta îi consideră pe Leopold Biner,

Szilard Alfons, Emil Lacsi şi Bercu Bernard ca subalterni neremuneraţi ai săi. Îi foloseşte şi le asigură protecţia aface- rilor. Spre deosebire de aceste cinci persoane, l‑am inclus şi pe Eugen Csaky, noi, restul, ne aflăm între excitare şi groază din pricină de dură comportare a celui care ar trebui să fie straja liniştei noastre şi nu călăul ei. Vă anunţăm că sunt chiar şi victime. Prăvăliile noastre se află peste tot în Herina. Individul acesta tot zice că descoperă cantităţi de marfă camuflate, falimente frauduloase cărora le pune capăt, lăudându‑se că nu se lasă mituit şi nici corupt de către noi. Domnule Comandant, toate cele zise şi trasate de el în procese verbale sunt minciuni şi invenţii ale propriei lui minţi periculoase. Domnia‑voastră cunoscând situ- aţia întregului teritoriu al Imperiului nostru, veţi spune pe drept: „De unde să dai mită în vremurile astea?”. Și spunând aşa ceva veţi avea mare dreptate.

Domnule Comandant central, noi n‑am înjurat nici- odată Consiliul de Miniştri pentru că nu ne‑a greşit cu nimic. Domnul comandant Csaky zice şi constată exact contrariul. Domnule Comandant Central, domnia‑voastră desigur veţi concluziona că: „E la mintea turturelelor că aşa ceva ar fi fără rost”, şi zicând asta veţi avea, din nou, drep- tate. Noi, comercianţii din Herina, n‑avem cum să vindem articole clandestine pentru arme de contrabandă într‑un oraş cu o aşa vestită cazarmă. Aici se trăieşte paşnic. Noi nu suntem singuri”. Domnul Eugen Csaky se crede mereu nedreptăţit şi atacat de calomniatori interesaţi? De ce? Care‑i interesul? Dorinţa lui ar trebui să fie doar să‑şi facă datoria. Și nu şi‑o face! Zice că se mişcă în cadrele legii. Care lege? Vă prezentăm în cele ce urmează cazul de la crâşma domnului Kramarik, ceva de domeniul fanteziei. În seara de alaltăieri, a fost un chef al nostru. Fără lucruri netrebnice, fără conturbare de linişte. Nu, domnul şi colegul nostru, Stein Emerich, n‑a avut motive de gelozie faţă de domnul şi colegul nostru crâşmarul Kramarik şi nici nu a folosit ca armă răcnetul. Domnul comandant al poliţiei a apărut la ora două din noapte şi a scos toată lumea în drum. L‑a insultat pe domnul şi colegul nostru Stein Emerich, l‑a dus la secţie, l‑a lovit, l‑a aruncat pe paiele din beci, l‑a abandonat în zvâr- coliri, în mod laş, şi‑a curăţat uniforma, a plecat după un boxer tocmai în Piaţa Centrală, la locuinţa unde‑l găzduieşte Leopold Biner, s‑a întors la locul faptei, în beciul de la secţia poliţiei, şi l‑a lovit în faţă cu acel obiect desfigurându‑l la nas şi la pomeţi pe al nostru bietul Stein.

Domnule Comandant Central, avem încredere în omul corect şi al legii care sunteţi şi aşteptăm să ne daţi satisfacţie eliberând pe „conştienciosul” Eugen Csaky din funcţia lui, chiar dacă veţi tulbura tare pe cei patru maeştri cofetari care ei zic că sunt motorul dezvoltării economice din Herina. Vai de aşa motor, domnule comandant central!

 

Cu deosebită preţuire şi nesfârşit respect, un grup de cetăţeni cu totul disperaţi şi terorizaţi

din Herina

***

Când Eugen Csaky venea în vacanţe de la Budapesta la Esztergom, barbirul îşi punea fiul să plătească o taxă de dormit şi alta de mâncat:

„De‑acuma tu ai bani şi e normal să plăteşti”.

Când Esther Csaky, mama lui Eugen, mergea la Budapesta să‑şi viziteze fiul, ieşeau în oraş, se aşezau pe o bancă din parcul de pe insula Margit Sziget, se ţineau de mână povestind. La despărţire, Esther îi repeta mereu, cu voce tremurândă: „Eugen, să nu‑i spui barbirului că am venit să te vizitez”.

***

Într‑o joi, Comandantul Poliţiei Imperiale de la Budapesta, domnul Miklos Szentklady, trimisese anonima venită din Herina domnului comandant al Poliţiei oraşului, Eugen Csaky. Sâmbătă, la şedinţa săptămânală a cofetarilor era mare agitaţie. Domnul Leopold Biner e furios, domnul Bercu Bernard e revoltat, domnul Szilard Alfons când tace, când dă din cap şi spune şoptit: „Nu e defel bine. Buba a copt şi va ţâşni puroiul”. Domnul Emil Lacsi e tăcut. Îi apăruseră pe pielea spatelui câteva bucăţele de carne învelite într‑o piele maro deschis. Păreau la început turnuleţe subţiri, bune de decorat torturile, din moi se făceau oţeloase, se lăţeau născând alte turnuleţe. În două luni de zile ajunseseră să aibă înfăţişarea ghimbirului. Leopold Biner zisese: „Lacsi, semeni cu oamenii‑copac de care am auzit vorbindu‑se la Debrecen.” Szilard Alfons le numise ghimbiruri. „Nu ne mai arăta cât au crescut, Emil, ni se face greaţă toată săptămâna. Nu mai pot bea ceaiul ăla sănătos din pricină că văd bucăţi din tine fierbând în apă”, completase Bercu Bernard. Medicul de piele din Cetatea Hustului a fost uimit, le‑a studiat atent, în cele din urmă a dat din mână diagnosticând: „E o viroză a pielii, domnule maestru cofetar, va trece cum a apărut.”

Leopold Biner: Domnilor, s‑a ajuns prea departe. Alfons Szilard: Din pricină că am tolerat situaţia. Bercu Bernard: Că nu am luat măsuri.

Emil Lacsi: Ne‑am prefăcut că nu există.

Leopold Biner: Da, am tolerat, am închis ochii, nu am luat măsuri. Dar s‑a terminat. Am aflat cuvintele pe care le folosesc comercianţii din organizaţie, ţelu‑ rile lor şi metodele de acţiune. Noi ştim iar ei nu ştiu că ştim. Vom acţiona.

Emil Lacsi: Ce ştim noi, domnule Leopold?

Leopold Biner: Domnul Stein îi conduce. Noi patru suntem duşmanii lor.

Emil Lacsi: Care lor?

Leopold Biner: Comercianţii din Herina. Emil Lacsi: Vacs.

Leopold Biner: Vor să cumpere cu preţ bun postul domnului Eugen Csaky.

Emil Lacsi: Imposibil, Leopold.

Bercu Bernard: Ei vor încerca, dar noi vom plăti dublu pentru postul domnului Csaky. E simplu.

Szilard Alfons: Adică, nişte comercianţi din Herina se pun cu maeştrii cofetari! Am înţeles bine, Leopold?

Leopold Biner: Ai priceput, Alfons.

Szilard Alfons: Domnilor, se va rezolva, luni de dimineaţă, la cofetăria Moran din Budapesta.

Emil Lacsi: Stein ăsta nu e ăla care aprovizionează cazarma militară?

Leopold Biner: Bravo, Emil.

Emil Lacsi: Domnul Comandant Miklos Szentklady a fost informat, Leopold?

Leopold Biner: Va fi, luni de dimineaţă, Emil.

Szilard Alfons: Haosul în locul onoarei, aici s‑a ajuns. Toţi inspectorii ăia imperiali au venit, au încasat banii, s‑au cărat. Stein i‑a cumpărat cu mărunţiş, Leopold.

Leopold Biner: Sărăcia, Alfons.

Szilard Afons: Dezonoarea, interesul… aşa s‑au prăbuşit toate imperiile.

Leopold Biner: Ultima propoziţie n‑am auzit‑o pentru că nici n‑ai spus‑o, Alfons.

Szilard Alfons: Nu, n‑am spus‑o, Leopold. Leopold Biner: Nici măcar n‑ai gândit‑o.

Szilard Alfons: Chiar aşa, Leopold. Îţi mulţumesc.

Emil Lacsi: Ştim cum domnul Comandant al poli‑ ţiei din Herina l‑a prins pe spionul care furase reţetele cofetarilor Herinei, din acest cufăr, domnilor. A stat, a cugetat. S‑a dus la gară, a urcat în tren, a văzut baloţii ăia de hârtie prin toate vagoanele, a găsit proprietarul şi a recuperat astfel comoara breslei. Numai atât… şi…

Leopold Biner: Țineţi minte când ne‑au cerut întregul patrimoniu de patiserie pentru păstrare, cei de la Budapesta şi cei de la Viena? Li s‑a răspuns: „Nu, reţetele astea sunt ale Herinei, rămân în Herina!”.

Szilard Alfons: Valoarea lor nici nu poate fi esti‑ mată. Dacă se pierd reţetele, se pierde şi Herina, şi noi odată cu ea. Nu ar mai avea încredere în noi herini‑ enii, nici unul dintr‑o mie!

Leopold Biner: Afacerile merg, comenzile cresc în fiecare săptămână. Noi încasăm, noi plătim comu‑ nităţii, fără noi în Herina problemele ar fi mult mai grave, situaţia demult scăpată de sub control.

Bercu Bernard: Ar fi fost ca‑n Lipce, ca‑n Grosswardein, Leopold.

Leopold Biner: E clar, domnilor: pentru ca onoarea să se reaşeze, va fi nevoie să ungem şi noi roţile. Cât trebuie, nu mai mult.

Bercu Bernard: Normal. Emil Lacsi: Absolut.

Szilard Alfons: Gând la gând cu bucurie… Chiar mâine vom aduna vaselina specială pentru uns roata cu pricina. Până atunci, domnilor, să vedem care dintre noi merge la Budapesta: pentru tragerea la sorţi vom folosi aceste patru chibrituri.

Leopold Biner: Va fi deci pentru luni de dimineaţă, la cafeneaua Moran din Budapesta.

Szilard Alfons: Roata ce necesită ungerea va fi acolo, în biroul maestrului cofetar.

Leopold Biner: E o treabă de trecut la capitolul „rezolvat”, domnilor.

(Va urma…)

 

Marian ILEA

 

Citește și

„Cronicile de la Herina” de Marian Ilea, partea a IX-a


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu