Copilăria văzută prin ochii lui Ion Creangă

Nu este copil să nu fi auzit măcar una din poveștile lui Ion Creangă, chiar înainte să știe să citească. Cu toții am ascultat povești spuse de părinți sau bunici înainte de culcare, visând la lumea de basm din Harap Alb sau Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului.. Lumea poveștilor lui Ion Creangă este lumea copilăriei poporului român, a personajelor din folclor, ce au devenit prietenii de joacă și aventuri a generații întregi de copii. Toate personajele din poveștile lui Creangă împartășesc valorile morale și spirituale ale satului românesc, făcând din aceastea personaje pur românești.

„Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată. Și, drept vorbind, acesta-i adevărul. Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții, la ceea ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe bățul său, gândește că se află călare pe un cal, de cei mai strașnici, pe care aleargă cu voie bună, și-l bate cu biciul și-l strunește cu tot dinadinsul, și răcnește la el din toată inima, de-ți ia auzul; și de cade jos, crede că l-a trântit calul, și pe băț își descarcă mânia în toată puterea cuvântului…Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce-a zice”, se confesa Ion Creangă în „Amintiri din copilărie.Povești.Povestiri.

Lăcrimioara ZOTA