Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XXI)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Actul de constatare al medicilor

Noi, doctorii Petru Fabian şi Desideriu Catona, medici matrimoniali pe lângă Tribunalul Matrimonial Imperial din Satu Mare, am efectuat controlul medical al domnului Paul Mittemberg şi al doamnei Barbara Mittemberg, născută Schlesak. Cea din urmă solicitând desfacerea căsătoriei, de către primul, din cauza: impotenţei, a scă- derii mentale influenţate de către doamna văduvă şi mătuşă Frederica Eva Mittemberg şi al greşelii personale. Am constatat, pe baza ştiinţei medicale, că Paul Mittemberg nu suferă de frigiditate sexuală totală.

Am constatat că Barbara Mittemberg este virgo intacta. Constatăm pe unul Dumnezeu adevărat, tatăl, fiul şi spiritul sfânt, pe sfânta Fecioară Maria, pe toţi sfinţii, pe sfânta evanghelie şi pe sfânta cruce, la care se adaugă tratatul matrimonial, capitolul III, că matrimoniul, care face obiectul expertizei, nu funcţionează. Noi am anali- zat cu conştiinciozitate, n‑am nesocotit nimica, am încercat toate modalităţile apte să apere valabilitatea matrimoniului. N‑am reuşit. Propunem desfacerea acestuia. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Decizia judecătorului Silviu Budo

Preaveneratul Tribunal Matrimonial al oraşului Medio Monte, ca for unic matrimonial, în şedinţa ordinară, ţinută în data de şapte septembrie, luând la pertractare cauza matrimonială vinculară a doamnei Barbara Mittemberg, născută Schlesak, din Medio Monte, contra soţului ei, Paul Mittemberg, de profesie negustor bijutier, în Medio Monte, urzită din punctul de vedere al impotenţei şi judecată de către domnul Silviu Budo, judecător al acestui Tribunal; decide: declară nul şi invalid matrimoniul, cu menţiunea că medicii vizitatori nu s‑au pronunţat în legătură cu impotenţa domnului Paul Mittem- berg, acordă casa din Piaţa Gorky, în deplină proprietate, doamnei Barbara Mittemberg, născută Schlesak, care îşi va păstra, la cerere, în continuare, numele dobândit prin căsătoria cu Paul Mittemberg.

Domnul Link Winterhoffer nu mai era tânăr. Rămăsese fermecător. Nevestele negustorilor îi spuneau perversul Winterhoffer. Era director general adjunct al Societăţii Imperiale a Minelor. Era burlac. Dorea să moară aşa. Locuia în apartamentul Societăţii Imperiale. Dacă opinia generală a cetăţenilor din Medio Monte era una, părerea lui Winter- hoffer era alta. Întodeauna, opusă. Întotdeauna, împotrivă. Domnul Link Winterhoffer ieşea în maieu, zicând că nu suportă căldura. Spu- neau doamnele că fetiţele din grădiniţa frobeliană se curvăsăresc noapte de noapte, sărea domnul Winterhoffer în apărarea lor, zicând că respectivele acumulaseră experienţă de viaţă, noapte de noapte.

„Când un lucru se numeşte curvăsărie, apoi curvăsărie rămâne”, zice Frederica Eva Mittemberg.

„N‑are cum să ne înveţe pe noi, femeile, un Winterhoffer, cum să trăim. După mintea lui ar trebui să ne plimbăm prin Medio Monte precum căţelele şi câinii în călduri. S‑o facem la colţul lui Malinovski, pentru a acumula experienţă de viaţă. Nici chiar atâta lipsă de decenţă, Frederica”, zice Leopolda Lohana Nathan. „Eu ar fi trebuit să‑ţi cer iertare, precum un lucru care l‑am făptuit în numele experienţei. Îţi mulţumesc că ai avut puterea să treci peste el, Frederica”, continuă Leopolda Lohana Nathan.

„Fiecare experienţă de viaţă, Leopolda, nu exclude decenţa. Spa- ţiul închis. Nu ne putem trânti pe câmp sau unde ne apucă. De‑aia suntem fiinţe superioare. Cum rămâne cu stăpânirea de sine, cu mo- rala, unde ajunge o societate care calcă orice principiu în numele experienţei de viaţă. Winterhoffer e un om periculos, care poate ameţi minţile cele tinere. Fetiţele din grădiniţa frobeliană îl roagă să se servească gratuit”, zice Frederica Eva Mittemberg.

„Orice fiinţă are dreptul să fie neliniştită, dar rezolvarea neliniştii nu ţine de lipsa de pudoare, o poţi face într‑un hotel din Satu Mare. Plăteşti plăcerea. O faci cu oricine. Capeţi experienţă, Frederica, dar rămâi cu ochii sus în faţa lumii. Eu aşa m‑am gândit că trebuie să trăieşti”, zice Leopolda Lohana Nathan.

„De ce îşi punea secretara sub birou, când se întâlnea cu directo- rii de mină? Ce făcea aia acolo? În numele cărei experienţe de viaţă, Leopolda? Biata Angela Farcaş n‑a mai rezistat cu atâta experienţă şi l‑a părăsit`. De unde scoate alte muieri tinere, de unde le aduce, de ce le schimbă, din trei în trei luni. E un pervers, Winterhoffer şi, ca orice pervers, şi‑a găsit motivarea. Nu ţine, Leopolda. La experienţa mea, aş sta de vorbă cu experienţa lui. Să vedem care pe care”, zice Frederica Eva Mittemberg.

„De fapt, domnule Popanager şi doamnă, omul e singur de la în- ceput până la final. Mă uit la dumneavoastră. Vă daţi mâna, vorbiţi, sunteţi două singurătăţi care învaţă să convieţuiască împreună. Dar tot singurătăţi se cheamă că sunteţi. De ce să‑i spui unei femei că s‑a apucat de curvăsărit. În accepţiunea societăţii, e un lucru care exclude persoana din normă. Când, de fapt, curvăsărie e tot ce facem noi, acu‑ mulând experienţă, cochetând cu ea, înfruptându‑ne din ea, benefi- ciind de roadele ei. Când dumneata, domnule Popanager faci, pardon, făceai amor cu doamna, nu vă curvăsăreaţi din pricină de legalitate a actului emanat de autoritatea imperială. Fără act, v‑aţi fi curvăsărit. Adică aţi fi făcut acelaşi lucru, Popanager, cu act ori fără act, numai că lumea l‑ar fi botezat altfel. E o porcărie cu care trebuie să lupţi. Am auzit de asceză, domnule, doamnă. Ne uităm la feţele uscate ale asceţilor care se înfrânează în numele cui? Dar când văd o frumuseţe, nişte sânuleţi plinuţi, nişte şoldişoare grăsuţe, în loc să le apuce, în- chid ochii şi dezbracă. Ăia îşi folosesc mintea, eu îmi folosesc mâna şi alte organe, domnule Popanager. Sunt la fel de ascet precum marii asceţi. Ăia sunt timizi, acţionează de unii singuri, eu îndrăznesc şi acu‑ mulez. Ce, domnule Popanager? Experienţă. E o femeie în pat, la fel ca altă femeie în pat. S‑o crezi dumneata, domnule. Câtă diferenţă.

Doar nimeni n‑o face câineşte. Câtă diferenţă, de la un act la altul. Câtă experienţă acumulată. Din păcate, n‑ai cum să continui la nesfârşit. Pentru că, la final, pleci definitiv şi singur. Oricâtă experienţă ai acumulat”, zice domnul Link Winterhoffer.

Singura avere a Barbarei Mittemberg era pieliţa aceea care‑i in- validase căsătoria cu Paul Mittemberg. Medicii vizitatori o pipăiseră cu degetele de experţi şi decretaseră: Virgo intacta. Mai avea şi casa din Piaţa Gorky. Îl mai avea, prin decizie a tribunalului matrimonial, pe domnul Emeric Csatari. Şi cam atât. Barbara Mittemberg simţea că nu prea are mare lucru.

Când se rostise, prima dată, cuvântul „virgo intacta”, în preajma domnului Link Winterhoffer, acela ciulise urechile. „Experienţa de viaţă care tinde către zero”, îşi spusese directorul adjunct al Societă- ţii Imperiale a Minelor din Medio Monte. „Intuiesc că, în cazul ăsta, ar cam fi ceva de lucru, doamnă Popanager”, zisese cu voce tare, dom‑ nul Winterhoffer.

De la vârsta de zece ani, Barbara privise cu spaimă şi curiozitate grădiniţa frobeliană. Se uita la fetiţele slăbănoage care se plimbau ţanţoşe, pe alei. Îl zărise, de câteva ori, pe domnul Link Winterhoffer. De când se simţea eliberată din frâul căsniciei, Barbara Mittem- berg închidea ochii. Îl vedea pe domnul director general adjunct în dormitorul de la parter. Îl dezbrăca. Se lăsa în voia lui.

„Femeile sunt libere să facă orice lucru au trebuinţă, cu bărbaţii. Pentru că ele oferă plăcere, trebuie plătite cu vârf şi îndesat. Nu se poate bărbat fără femeie, şi nici femeie fără bărbat”. Barbara Mittem‑ berg sesizase acest fapt. Se hotărâse să înceapă cu Winterhoffer. Îl trimisese pe Emeric Csatari pe bulevardul Ferdinand, la sediul So‑ cietăţii Imperiale a Minelor. Link Winterhoffer venise la lăsarea serii. Cu flori. Cu o sticlă de Gordon Bleu şi patru sticle de Tokay. I le ară‑ tase. „Pentru început, asprimea şampaniei, doamnă, mai apoi greu- tatea vinului”, zise domnul Link Winterhoffer. Trecuseră la fapte. Din primul minut. Se petrecuse validarea unei căsnicii, în mai puţin de cinci minute. Barbara Mittemberg se simţea uşoară. Ca un puf. Plutea printre pernele patului. Link Winterhoffer se ridicase din pat, se plimbase pe traseul cuprins între uşă şi fereastră. „Nimic nu seamănă cu ce s‑a întâmplat aici, doamnă. E vorba de o experienţă limită, poate unică”, zise domnul Winterhoffer. Părea gânditor. Chiar trist.

„Cum e cu altele, domnule Link?” Întrebase emoţionată Barbara. „Nici‑ cum”, răspunsese Winterhoffer. „Trebuia să se petreacă lucrul ăsta, domnule. Nu trebuie să fii trist. Te‑am ales pe dumneata. Putea fi oricine. Spune‑mi dacă am ceva deosebit. Am auzit că dumneata poţi spune despre o femeie dacă e bună! Sunt bună, domnule Winter‑ hoffer?”, întrebase Barbara Mittemberg intrând în baie.

De ce‑l duruseră ultimele cuvinte ale tinerei? Cum putea fi altci- neva în locul lui. Ce cuvinte erau acestea? Link Winterhoffer începuse să se simtă proprietar de femeie. Îşi spuse cu glas tare: „Ho, Link, eşti pe cale să‑ţi pui laţul de gât”.

Barbara Mittemberg dăduse drumul la apă. O durea locul. Trebuia să aştepte două săptămâni. Să se vindece. Apoi putea începe treaba.

Link Winterhoffer o încurcase. Seară de seară. În dormitorul Barbarei Mittemberg. Aşezat pe un scăunel. Lângă pat. Barbara printre perne.

„Sunt femeie, Link. Tu m‑ai făcut femeie”, zice Barbara Mittemberg.

„N‑ar fi trebuit să vin seară de seară, Barbara. Oraşul vorbeşte”, zice Link Winterhoffer.

„N‑are decât, Link. Pe dumneata nu te‑a interesat bârfa. Eşti sen- sibil la ce spune Frederica Eva Mittemberg ori la smiorcăielile doam- nei Popanager?”, zice Barbara Mittemberg.

„Eşti prea tânără ca să poţi vorbi cum vorbeşti, Barbara. Eu am un număr de ani, vin în Piaţa Gorky ca un căţeluş tras de lesă. Nu se cade să‑mi pocesc numele. Am rezistat prea multă vreme”, zice Link Winterhoffer.

„La ce ai rezistat, ce ai dumneata la ora asta, în afară de o slujbă imperială bine plătită şi câteva economii la puşculiţă? Îţi dă mâna să vorbeşti. Unde‑i riscul, când ţi l‑ai asumat, Link?”, zice doamna Barbara Mittemberg. „Ai început un lucru, trebuie să‑l duci până la capăt”, continuă Barbara Mittemberg.

„Am început pe dracu. N‑am putere în mine pentru una ca asta”, zice Link Winterhoffer.

(Va urma…)