Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XX)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Bătrâna doamnă Angela se mutase cu serviciul, de la Societatea Imperială a Minelor, la Tribunalul Matrimonial. Rămăsese fată bă- trână. Scria procesele verbale de divorţ şi condamna femeile care‑şi lăsau de izbelişte bărbaţii. Ştia ea ce ştia.

Judecător Silviu Budo: Cum vă cheamă, de unde sunteţi?

Paul Mittemberg: Paul Mittemberg, domnule Budo, sunt din Medio Monte.

Barbara Mittemberg: Barbara Mittemberg, născută Schlesak, din Medio Monte, Piaţa Gorky, numărul 7.

Judecător Silviu Budo: Când v‑aţi cununat? Fiecare răspunde şi cu cine!

Paul Mittemberg: În urmă cu şase luni, cu Barbara Schlesak, devenită Mittemberg prin căsătorie.

Barbara Mittemberg: Acum o sută optzeci de zile lungi şi grele, domnule judecător. Încărcate de singurătate, de parcă femeia măritată e mai singură decât nemăritată, cu Paul Mittemberg.

Judecător Silviu Budo: Pe dumneata, domnule Mittemberg, nu te‑am întrebat ce a devenit Barbara şi pe dumneata, Barbara, nu te‑am rugat să‑mi spui ce ai păţit. Mai scurt şi mai la obiect. Cunos- cutu‑v‑aţi înainte de căsătorie?

Paul Mittemberg: Ne‑am cunoscut în cimitir.

Barbara Mittemberg: Da… în cimitir.

Judecător Silviu Budo: Umblat‑ai la ea? Umblat‑ai la el? Dră- gostitu‑v‑aţi? Sărutatu‑v‑aţi? Petrecut‑aţi laolaltă?

Paul Mittemberg: Umblat‑am puţin. De la domnul Ruşoreanu până la domiciliul doamnei. Nu ne‑am drăgostit. Poate ne‑am săru- tat de vreo şapte ori. De petrecut n‑am avut când petrece împreună. Barbara Mittemberg: N‑am umblat deloc. M‑a ajutat o singură dată la cărat pachete. Nu ne‑am sărutat deloc. N‑am avut cu cine să petrec împreună, căci de aia am ajuns în faţa preagraţioasei dumneavoastră persoane.

Judecător Silviu Budo: De când s‑a încheiat cununia, întâl- nitu‑v‑aţi ca soţi în patul conjugal? Drăgostitu‑v‑aţi?

Paul Mittemberg: Nu ne‑am drăgostit. Eu fiind prea ocupat cu definitivarea proiectului tele‑schi‑ului. Şi la cununie a fost o singură vestire, mătuşa Frederica a plătit dispensa.

Barbara Mittemberg: Doar dacă închid ochii văd cum ar trebui să mă drăgostesc cu bărbatul meu. Femeie măritată de şase luni, care nu cunoaşte dragostea. E drept că dispensa a plătit‑o mătuşă‑sa, Frederica.

Judecător Silviu Budo: După cununie, cât timp aţi petrecut împreună? Avut‑aţi împreunare trupească? Şi de n‑aţi avut‑o, din ce motiv?

Paul Mittemberg: Nu am avut împreunare trupească laolaltă. Eu fiind foarte ocupat, iar Barbara nesolicitându‑mă, am considerat că n‑are trebuinţă. Eu aş fi voit şi voiesc să am împreunare trupească cu dânsa. O singură dată am încercat, în salonul mătuşii Frederica. Când mătuşa făcea baie. Am avut aşa, ca un junghi, şi Barbara a plâns şi a zis că ei nu‑i pasă de junghiurile mele. Şi atunci a strigat că noi nu ne‑am împreunat cu trupurile laolaltă, de a venit în fugă mătuşa, după ce şi‑a părăsit vana cu apă fierbinte. După aia m‑am luat cu munca şi n‑am mai avut grija împreunărilor. Am cugetat că vom avea timp de lucrul acesta toată viaţa.

Barbara Mittemberg: În mine s‑a născut dorinţa trupului şi nu am avut cine să mi‑o ostoiască. Paul Mittemberg nu şi‑a expri‑ mat nici o dorinţă de felul acesteia. M‑a luat şi‑n râs, zicând că tot posti‑voi… Şi până când. Asta la îndemnul mătuşii Frederica. De la acele vorbe nici n‑am mai trecut pe la casa lor de pe strada Crişan. Şi când a spus dacă voi posti, n‑am sesizat o intenţiune serioasă, decât o vorbă fără cuget.

Judecător Silviu Budo: Dacă a fost careva să vă îndrume să vă căsătoriţi?

Paul Mittemberg: La îndemnul mătuşii, care a zis că toate sunt pregătite pentru ceremonie. Dar şi eu am dorit‑o.

Barbara Mittemberg: Pe mine m‑a îndemnat şi mi‑a dat ghes inima. Că m‑am lipit de trupul lui, pe banca din cimitir şi m‑am înfiorat. Judecător Silviu Budo: Până la căsătorie, aţi mai avut cu altcineva împreunare trupească?

Paul Mittemberg: Eu întotdeauna m‑am ţinut în frâu, după învăţătura unchiului Iosif. Am avut frică de Dumnezeu şi nu am râvnit la păcat spre alte familii din oraş.

Barbara Mittemberg: N‑am cunoscut dragostea trupească nici după ce m‑am măritat.

Judecător Silviu Budo: Care v‑aţi părăsit primul, unul pe altul? Paul Mittemberg: Eu n‑am părăsit‑o pe Barbara, pentru că n‑am ajuns să locuim împreună, din cauză că am fost foarte ocupat, de la căsătorie şi până în prezent.

Barbara Mittemberg: El m‑a abandonat încă în noaptea nun- ţii şi s‑a dus la mătuşă‑sa.

Judecător Silviu Budo: Dacă ai fost ocupat, de ce n‑ai adus‑o pe Barbara în casa de pe strada Crişan? Dacă ai rămas singură, de ce nu ţi‑ai urmat bărbatul, la domiciliul unde avea treabă multă de făcut? Paul Mittemberg: N‑am invitat‑o pe Barbara în casa de pe strada Crişan, dar nici nu i‑am spus să nu vină. Ea a făcut cum a crezut că e mai bine.

Barbara Mittemberg: Eu m‑am ocupat de casă, am făcut mân- care, mi‑am aşteptat bărbatul. Cum să mă duc la case străine? Şi calul îşi cunoaşte locul din grajd şi merge noaptea la culcare, nu umblă prin străini. Dar omul să fie mai dobitoc decât calul, preagraţiosule domn judecător?

Judecător Silviu Budo: Aici eu pun întrebări, Barbara. Spus‑aţi la rudenii ori la altcineva că nu aţi consumat împreunarea trupească? Paul Mittemberg: Mătuşa Frederica Eva Mittemberg a ştiut. Dar n‑a zis nici un lucru rău. I‑am spus şi domnului consilier orăşenesc Trif că n‑am vreme de împreunare cu Barbara, din cauza proiectelor şi de- senelor. Mi‑a răspuns că am vreme să mă satur de muiere toată viaţa. Barbara Mittemberg: N‑am spus nimănui, că mi‑a fost ruşine.

Am întrebat‑o pe mătuşa Frederica dacă ştie ceva de Paul. De vreun beteşug. Mi‑a spus că nu‑i treaba ei. Că nu se amestecă între soţ şi soţie. Judecător Silviu Budo: Acum o întrebare pentru Paul Mittem- berg. Pentru ce n‑ai probat şi altă dată să ai împreunare trupească cu dânsa şi să vezi dacă mai apare vreun junghi?

Paul Mittemberg: Eu sunt ruşinos, domule judecător. Am cu- getat că poate Barbara va fi mai îndrăzneaţă şi poate că a fost şi ea ruşinoasă şi aşa n‑am mai reuşit să ne probăm.

Judecător Silviu Budo: Doriţi ca să fie desfăcută căsătoria?

Paul Mittemberg: Eu nu doresc neapărat.

Barbara Mittemberg: Doresc să devină invalidă această căsătorie.

Judecător Silviu Budo: Mai aveţi ceva de spus în interesul căsătoriei?

Paul Mittemberg: Aş spune că femeia ar trebui să fie mai răb- dătoare. Asta ar fi în interesul ei.

Barbara Mittemberg: Nu mai am ce să adaug, domnule judecă- tor. Decât că l‑am întrebat o singură dată că de ce nu face împreunarea trupurilor şi mi‑a zis că n‑are putere, de parcă ar fi mort. Închei, dom- nule judecător Silviu Budo, prin a vă ruga să hotărâţi, deoarece nu mai pot sta în situaţia actuală, existând pericolul să ajung la desfrânare.

(Va urma…)