Povestea începe cu o misiune spațială japoneză impresionantă, Hayabusa 2, care a reușit să aducă pe Pământ mostre reale de pe asteroidul Ryugu. Aceste fragmente au fost colectate între 2018 și 2019 și au ajuns pe Pământ în 2020, oferindu-le cercetătorilor șansa rară de a analiza, direct în laborator, material aproape neschimbat de la începutul sistemului solar. Și aici începe partea cu adevărat interesantă. În aceste mostre aparent banale, oamenii de știință au descoperit cinci molecule esențiale: adenină, guanină, citozină, timină și uracil. Nu vorbim de substanțe oarecare, deoarece ele reprezintă ingredientele din care sunt construite ADN-ul și ARN-ul, adică sistemele care stochează și transmit informația genetică în toate formele de viață cunoscute.
Ca să înțelegem mai bine, ADN-ul este ca un cod sau un manual de instrucțiuni al organismului. Structura lui este formată din două fire răsucite (celebra dublă spirală – Helix), formate din perechi de molecule care urmează reguli clare. Adenina se leagă doar cu timina, iar guanina doar cu citozina. În cazul ARN-ului, care este o versiune mai simplă și temporară a acestui cod, timina este înlocuită de uracil, care se leagă de adenină. Fără aceste combinații precise, viața, așa cum o știm, nu ar putea funcționa.
Descoperirea devine și mai importantă când ne uităm la originea asteroidului. Ryugu s-a format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani, exact în perioada în care se formau planetele în jurul Soarelui. Spre deosebire de Pământ, unde procesele geologice au modificat constant suprafața și compoziția, acest asteroid a rămas aproape neschimbat. Practic, este ca o fosilă chimică a începuturilor, ceea ce înseamnă că moleculele descoperite acolo nu au fost create de viață, ci s-au format natural, în spațiu. Prin urmare, ingredientele vieții nu sunt neapărat produse de viață, ci pot apărea înaintea ei, pe cale naturală.
Mai mult decât atât, cercetările anterioare asupra mostrelor au arătat că, la un moment dat, pe Ryugu a existat și apă lichidă. Acest detaliu susține o teorie tot mai acceptată, cum că asteroizii ar fi putut aduce pe Pământ nu doar molecule organice, ci și apă, contribuind direct la apariția condițiilor necesare vieții.
Pentru a înțelege mai bine cât de special este acest rezultat, cercetătorii au comparat probele de pe Ryugu cu alte mostre din spațiu. Printre acestea se numără asteroidul Bennu și meteoriți celebri precum Murchison meteorite și Orgueil meteorite. Compararea a scos la iveală că nu toate aceste corpuri cerești au aceleași proporții de molecule. De exemplu, unele sunt mai bogate în așa-numitele purine (adenină și guanină), iar altele în pirimidine (citozină, timină și uracil). Aceste diferențe sugerează că fiecare asteroid s-a format în condiții diferite și a avut o evoluție proprie. Cu alte cuvinte, sistemul solar timpuriu era un loc chimic mult mai divers decât ne imaginam.
Concluzia care se conturează este că moleculele de bază ale vieții sunt răspândite în tot sistemul solar. Ele pot apărea în mod natural și pot fi transportate de asteroizi de la un loc la altul. Asta înseamnă că Pământul ar fi putut primi aceste ingrediente din spațiu, iar viața ar fi apărut folosindu-le.
Studiul, publicat în revista Nature Astronomy, nu spune că am descoperit viață extraterestră. Dar, la fel de important, spune că Universul este pregătit, chimic vorbind, pentru viață. Privind lucrurile așa, ideea devine aproape incredibilă. Poate că începutul vieții pe Pământ nu a fost un eveniment izolat, ci parte dintr-un proces mult mai larg, care se întâmplă peste tot în cosmos. Iar noi, într-un fel, suntem rezultatul unei povești care a început printre asteroizi. Se pare că, într-adevăr, suntem praf de stele.
Vasile Petrovan
