Ieri, 23 februarie, în cadrul ședinței Consiliului Local al municipiului Baia Mare s-a discutat un proiect cu adevărat special, propus de scriitorul Walter Übelhart. Este vorba de folosirea Realității Augmentate (AR) pentru a pune în valoare Casa Iancu de Hunedoara, una dintre clădirile istorice emblematice din Centrul Vechi al orașului.
Îl cunosc pe Walter ca pe un om care iubește Baia Mare cu discreție, dar cu multă pasiune. Nu caută aplauze sau publicitate, ci povești ascunse în fiecare colț al orașului. Și este uimitor cât de mult poate schimba felul în care privim un loc atunci când aflăm povestea lui. Dincolo de discuțiile istorice, care sunt firești și necesare, există ceva ce nu poate fi ignorat: puterea unei povești bine spuse. O poveste atrage turiști. O poveste creează curiozitate. O poveste îi face pe oameni să se oprească, să citească, să fotografieze, să vorbească mai departe despre locul acela.
Casa Iancu de Hunedoara, cunoscută și sub denumirea de Casa Elisabeta, după numele soției voievodului Elisabeta Szilágyi, este un reper medieval deosebit. Subiectul nostru se bazează și pe faptul că experții din Cluj-Napoca au evidențiat existența unui balcon gotic impresionant la etaj, un element care nu este doar frumos, ci și plin de simbolistică și potențial turistic.
Această structură arhitecturală are o poveste dublă. Pe de o parte, este vorba de istoria reală a Elisabetei Szilágyi, soția voievodului, și pe de altă parte, ficțiunea literară dezvoltată de Walter Übelhart în romanul său „În umbra lui Shakespeare”. Pe scurt, autorul propune ca balconul cu pricina să fie numit simbolic „Balconul Julietei”, într-o paralelă literară cu celebrul Shakespeare, creând un mix între istorie și imaginație.
Proiectul merge chiar mai departe și sugerează o legătură între alchimistul băimărean Johannes Banfi Hunyades, personajul central din roman, și Shakespeare, sugerând că Baia Mare ar fi avut o influență culturală asupra creațiilor sale literare. Chiar dacă această idee aparține ficțiunii, ea adaugă un strat atractiv pentru vizitatori și transformă vizita într-o experiență culturală completă.
„Turismul modern se bazează tot mai mult pe povești și legende locale. Vrem să punem în lumină atât realitatea istorică a Elisabetei Szilágyi, cât și ficțiunea inspirată de Romeo și Julieta, astfel încât ambele să se potențeze reciproc”, a explicat Walter Übelhart în cadrul ședinței.
Aplicația AR propusă nu implică nicio modificare fizică asupra clădirii monument istoric. Tot ce face este să ofere vizitatorilor acces prin telefon sau tabletă la povești, imagini și informații care aduc balconul la viață. În plus, proiectul poate genera venituri pentru Primăria Municipiului Baia Mare și pentru asociațiile care promovează orașul, transformând patrimoniul într-o resursă activă pentru comunitate.
În contextul în care Baia Mare caută noi „cârlige” turistice, acest proiect combină tehnologia, patrimoniul și storytelling-ul cultural, oferind un motiv în plus pentru ca turiștii și localnicii să redescopere Centrul Vechi. Este un exemplu clar că patrimoniul nu este doar un obiect de conservat, ci poate fi transformat într-o experiență vie, interactivă și relevantă pentru vremurile noastre.
Walter Übelhart, care recent a reprezentat Maramureșul la Târgul Național de Turism din București cu proiectul „Maramureș 72 de ore”, un proiect strategic ce urmărește creșterea numărului de înnoptări în județ și integrarea mai puternică a zonei urbane în oferta turistică regională, arată astfel că orașul nostru poate să creeze legături între tradiție și tehnologie, între literatură și turism, transformând poveștile în experiențe reale, accesibile și atractive.
Ieri, la ședința Consiliului Local, propunerea privind panoul cu cod QR dedicat „Balconului Julietei” a fost discutată cu interes și urmează ca decizia aleșilor să transforme această idee într-o parte vie din peisajul Centrului Vechi al Băii Mari. Casa Iancu de Hunedoara merită să fie mai mult decât o clădire frumoasă. Merită să fie un reper. Iar dacă un simplu cod QR poate deschide o ușă către istorie, atunci poate că acesta este genul de modernitate de care avem nevoie. Una care nu șterge trecutul, ci îl face mai accesibil.
În fond, orașele cresc nu doar prin clădiri sau proiecte mari, ci prin povești bine spuse. Iar oameni ca Walter Übelhart ne arată că o poveste poate schimba felul în care vedem locurile în care trăim și poate aduce comunitatea mai aproape de istoria și identitatea sa.
Vasile Petrovan
