Praidul, una dintre perlele turistice ale Harghitei, e în genunchi. Sub valuri. Sub presiune. Sub acuzații. Inundațiile care au măturat zona au distrus aproape complet salina – atracția principală a localității – iar apa, ca un hoț nevăzut, a pătruns în adâncurile minei, spărgând digurile ca pe niște simple baraje de nisip.
Subteranul a fost compromis, iar deasupra, revolta clocotește.
Zeci de localnici nu mai cred în coincidențe. Nu mai cred în autorități. Și, cu siguranță, nu mai cred în conducerea companiei miniere. Oamenii din Praid, mulți dintre ei trăind din turism sau din activități conexe minei, acuză direct: „E sabotaj! Sau, în cel mai bun caz, neglijență criminală”
Compania tace. Oamenii urlă.
Pe fundalul unui oraș traumatizat, angajații companiei miniere s-au baricadat în birouri, într-un gest care pare desprins mai degrabă dintr-un film cu revolte muncitorești decât din realitatea anului 2025. „Este o stare de linșaj la Praid”, spun martorii. Sute de persoane – femei, bărbați, bătrâni, turiști rămași fără planuri – s-au adunat în fața sediului companiei. Au venit cu întrebări, cu furie și cu o listă lungă de reproșuri.
:contrast(8):quality(75)/https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/870x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/05/protest-la-praid-16.jpg)
Pentru a calma spiritele, jandarmii locali au fost înlocuiți cu forțe din alte județe, într-o decizie controversată: „Așa, măcar nu vorbesc maghiara, și nu pot fi acuzați că țin cu cineva”, a declarat o sursă. Sau poate că n-a fost decât o soluție disperată pentru o situație scăpată de sub control.
Avertismente ignorate, diguri de carton
Pârâul Corund, un firicel neînsemnat în vremuri liniștite, a crescut de 100 de ori în ultimele zile. A fost nevoie de atât ca să dezvăluie cât de vulnerabil e tot sistemul. Pe 8 mai, compania a construit un dig, dar, spun localnicii, „n-ar fi ținut nici un copil cu găleata, darămite o viitură.”
Într-o galerie veche, Erzsébet, apa încă n-a învins. „Bătrânii mineri au știut cum să o apere. Acum, se construiește cu betoniere și nepricepere”, povestește antreprenorul Jeremiás Gerzson.
Gergő, alt localnic, afirmă că a oferit sprijin logistic și financiar înainte de dezastru. „Au râs de noi. Acum, plâng ei. Sau mai bine zis, ne baricadează ușile în față.”
Protest în creștere, acuzații de sabotaj etnic
Peste 200 de persoane au cerut demisii, iar atmosfera a devenit explozivă. În mulțime se aud chiar acuzații de sabotaj deliberat împotriva comunității maghiare. „Ce urmează după Praid? Șumuleu?!” întreabă un protestatar, cu voce tremurândă de furie. Declarația premierului ungar Viktor Orbán, care a promis sprijin total, e fluturată ca un simbol al speranței, sau al abandonului de către autoritățile române.
Mina, iremediabil compromisă
Compania Salrom a recunoscut că galeriile au fost invadate, iar echipamentele și stocurile de sare sunt pierdute definitiv. Deși prefectul Petres Sandor afirmă că „nu e pericol iminent”, adaugă că „sentimentul e de sfârșit de lume”. Practic, tot ce înseamnă economie locală a fost spulberat de ape și de nepăsare.
„Salvați Praidul” – un apel disperat
„Nu renunțați la zona noastră!”, a spus prefectul, lansând un apel către turiști și români din toată țara. „Praidul nu înseamnă doar mina. Înseamnă oameni, cultură, ospitalitate.” Dar, în lipsa unei intervenții rapide și a unor răspunsuri clare, localnicii par mai aproape de revoltă decât de resemnare.
Un protestatar a rezumat cel mai bine drama din Praid:
„Ne-a îngropat apa, dar incompetența ne ține sub ea.”
Surse Foto: Facebook
Vasile Petrovan
