208 șefi de promoție din Maramureș au fost răsplătiți pentru rezultatele deosebite - 10 ore în urmă
Cum să îmbunătățești calitatea sunetului unui instrument muzical second hand? - 10 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Cu cât devii mai conștient de ceea ce gândești, cu atât este mai ușor să te separi de gândurile tale” - 13 ore în urmă
Vor avea loc zilele spiritualității și culturii la Mănăstirea Rohia; Se împlinesc 60 de ani de la eliberarea din închisoare a marelui Nicolae Steinhardt - 14 ore în urmă
Impresiile artiștilor Taberei de creație de la Ardud, la vizitarea Muzeului Memorial Gheza Vida - 14 ore în urmă
Ne mai despart câteva ore de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris - 17 ore în urmă
PS Iustin: „Îi purtăm în suflet pe bătrânii noștri care sunt memoria vie a familiei, a comunității, a neamului. Ei sunt o istorie, o carte deschisă” - 17 ore în urmă
Copiii din Vișeu de Sus au pornit într-o aventură tradițională - 17 ore în urmă
Ateliere pentru elevi și profesori la Școala de vară „Merito” - 18 ore în urmă
Mai multe servicii prestate gratuit de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - 19 ore în urmă
Strigatul peste sat, un fel de „mass media” locală a străbunicilor noștri
Multe dintre vechile obiceiuri și tradiții din satul maramureșean încă se mai păstrează, însă altele, din păcate, au dispărut de tot. Altele sunt menținute în viață „artificial”, adică au loc doar pe scenă, de dragul turiștilor.
În noaptea de Anul Nou, unele obiceiuri aveau un rol foarte clar în comunitate. Unul dintre ele era „strigatul peste sat”, un fel de „mass media locală”. Mai precis, o ceată de tineri, bine informați striga, de pe un deal, pentru a avea acustica cea mai bună, tot ce s-a întâmplat în sat. Erau sancționate derapajele comportamentale, dar erau și lăudate persoanele cu realizări frumoase.
Legile nescrise ale satului trebuiau respectate cu sfințenie. „Legile nescrise ale satului nu se referă doar la cele de bun simț, care erau respectate cu strictețe. Se refereau la mult mai multe: la firea omului, dacă era leneș dacă era harnic; dacă îl stăpâneau anumite metehne, cum ar fi băutura; dacă îi plăcea să vorbească într-un limbaj trivial (înjurături), sau pe ton de ceartă, era certăreț, scandalagiu”, spune muzeografa Janeta Ciocan.
„De exemplu, dacă cineva era prins că a furat de la cineva din sat, sau adulterul, toate acestea erau făcute publice la Anul Nou. Dar, de asemenea, și lucrurile bune erau anunțate cu această ocazie”, mai arată muzeografa.
Strigatul peste sat era doar o formă de comunicare a știrilor. Gura satului însă era o adevărat „instituție”, care funcționa foarte bine și de care se temeau în special tinerii.
Una dintre replicile memorabile pe care le-a primit muzeografa Janeta Ciocan a fost de la un bătrân trecut de 90 de ani, prin anii 2000, când l-a întrebat dacă tinerii pe vremea lui aveau obiceiul să bea. „Mi-a zis: vai, domnucă, cum să bem? Că dacă ne vedeau mamele fetelor că bem, ne mai puteam însura? Că dacă voiai să te atingi de fată ziceau: du-te, că acela nu-i bun de nimic. Nu a fi în stare să te țină pe tine și pe prunci.”