La Târgu Lăpuș se organizează Balul Câmpenesc Caritabil- ediția a IV-a - 16 minute în urmă
„Caravana Tinerilor Creștini Ortodocși”, noul proiect al ASCOR Baia Mare pentru copiii și tinerii din parohii - 51 minute în urmă
Concursul „Aducerea acasă a lui Brâncuși – 150 de ani de la naștere” își premiază câștigătorii la Baia Mare - 1 oră în urmă
Olimpiada de Securitate Cibernetică, etapa județeană a adus premii și mențiuni pentru Colegiul Național „Gheorghe Șincai” Baia Mare - 1 oră în urmă
Cod galben de instabilitate atmosferică în Maramureș - 2 ore în urmă
Profesorul băimărean Alexandru Sabou lansează volumul bilingv de poezii „Atemporal / Zeitlos” - 3 ore în urmă
Performanță cu suflet: Ionuț Blaga a alergat la Maratonul Maramureșului pentru pacienții oncologici - 3 ore în urmă
Campioni într-un turneu pentru o cauză nobilă - 3 ore în urmă
Adrian Veștea, desemnat premier de Nicușor Dan după retragerea lui Eugen Tomac - 4 ore în urmă
Încă o săptămână în care expoziția cu cel mai mare tezaur de aur preistoric din Europa Centrală mai poate fi vizitată, la Muzeul Maramureșan - 4 ore în urmă
A murit Ștefania Hecht, una dintre ultimii supraviețuitori ai Holocaustului
Ștefania Hecht avea 96 de ani și era una dintre ultimii suprviețuitori ai Holocaustului. Ea s-a născut la Șomcuta Mare, pe 15 februarie, 1928. La acea vreme localitatea era în județul Satu Mare. Decesul ei a fost anunțat de Asociația Maramureș Heritage, care face și o scurtă descriere a vieții ei.
Și-a pieredut părinții încă de mică, mama ei a murit pe caând ea avea doar cinci ani, iar când a avut zece ani s-a prăpădit și tatăl ei.
Tatăl ei, Naftali (Anton) și mama ei, Perl Rivka Kohn, au mai avut patru copii în afară de Ștefania, printre care Rachel, Iosif (1925-1945), Eugen(1932-1944) și Leah (sau Leonida, 1932-1944).
La câțiva ani după ce și-a pierdut mama a murit și sora ei mai mare, Rachel, din cauza unei boli pulmonare. Tatăl ei a murit în 1938, după ce a suferit un atac cerebral în timp ce încerca să stingă un incendiu în casa unui vecin.
La 16 ani, după ce a fost deja în două ghetouri, a ajuns la Auschwitz, alături de mătușa, fratele și sora ei.
Viața a fost cât se poate de dură cu ea.
Toată familia a fost ucisă
O rudă a luat-o în grijă, dar în 1940, dar când această parte a României a fost cedată Ungariei, a fost obligată de autorități să se întoarcă a Șomcuta Mare. Mai întâi mătușa ei, apoi ea și frații ei, au fost duși întâi într-un lagăr de lângă Baia Mare, apoi au ajuns la Auschwitz, în mai 1944. Mătușa și frații eu au fost uciși ulterior.
Ștefania a muncit forțat la Auschwitz, apoi a fost transferată la o fabrică de muniții din Sudetenland, unde a lucrat până la sfârșitul războiului, scrie portal.ehri-project.eu.
După eliberare a ajuns la Praga, la Budapesta, apoi la Satu Mare, unde a fost tratată într-un spital, înainte de a se întoarce la Șomcuta Mare, unde a rămas până în 1949, alături de un văr și soția acestuia.
Pentru că nu mai avea pe nimeni din familia ei, a vrut să plece în Israel. În timpul petrecut într-un orfelinat din România, unde se pregătea pentru plecare, l-a cunsocut pe cel care i-a devenit soț, Zoltan (Mendel) Hecht, care-și pierduse, și el, părinții la Auschwitz.
După căsătorie însă nu au mai plecat în Israel, au rămas în România până în 1964, când au decis, totuși, să emigreze. Mai întâi în Italia și apoi, deși plănuiau să ajungă în Israel, au accceptat sfatul prietenilor lor și au plecat în Statele Unite. S-au stabilit în Brooklyn, New York, și au avut trei copii.
Soțul ei, născut în 1922, a murit în 1997.















