Anca Pătrășcoiu, băimăreanca ce a scris istorie pentru înotul românesc - 17 minute în urmă
Trei medalii de aur și două de bronz pentru elevii Colegiului „Gheorghe Șincai” Baia Mare la Olimpiada de Inovare și Creație Digitală – InfoEducație 2026 - 26 minute în urmă
Casa Memorială „Stan Ioan Pătraș” din Săpânța își recapătă înfățișarea tradițională - 2 ore în urmă
Alertă în Maramureș: Alina Doina Trandafir, o adolescentă de 15 ani din Vișeu de Jos, este dată dispărută - 3 ore în urmă
Seceta pune presiune pe rezervele de apă din Maramureș. Furnizare după program în mai multe localități - 3 ore în urmă
Bilanț pozitiv la Groși: 190 de animale sterilizate în cadrul campaniei inițiate de Asociația Salvați Animalele - 6 ore în urmă
„Tradiție, cultură și nemurire”: Eveniment comemorativ dedicat lui Gheorghe Chindriș la Ieud - 6 ore în urmă
Rotary Club Baia Mare a primit distincția Club Excellence Award pentru anul rotarian 2025-2026 - 7 ore în urmă
Maria-Luiza Mih, invitatul special al celei de-a III-a ediții a Festivalului Bivolului de la Suciu de Jos - 7 ore în urmă
Un Ceaslov românesc tipărit în urmă cu peste 300 de ani, prezentat de muzeul din Baia Mare - 7 ore în urmă
Săniuțele pe derdeluș au rămas o amintire
Iernile de altădată țineau din octombrie, noiembrie și până în martie. Ningea mult, motiv de bucurie pentru copii. Orice dâmb al satului era folosit ca derdeluș. Râsetele și chicotele copiilor răsunau pe dealurile înzăpezite iar urmele săniilor se desenau pe zăpada proaspătă. Săniuțele erau confecționate din lemn masiv, meșteșugite cu grijă de mâinile dibace ale bunicilor sau ale tâmplarilor din sat. Fiecare sanie era unică, cu șinele întărite de fiare bine bătute și șlefuite, pentru a aluneca pe omăt. Lemnul folosit era stejar sau fag, ca, sania să fie mai rezistentă. Unele aveau spătare sculptate iar altele păstrau simplitatea. Acele săniuțe pe derdeluș au rămas ca un simbol al copilăriei autentice, un semn al legăturii strânse dintre natură, simplitate și bucuria de a trăi.
Astăzi, cu schimbările climatice și ritmul alert al vieții, aceste imagini idilice par să se piardă în amintire. Totuși, pentru cei care le-au trăit, ele rămân un colț prețios de nostalgie, o invitație de a păstra vie această bucurie simplă de a reînvia tradițiile iernii autentice de altădată.
Lăcrimioara ZOTA














