În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, cunoscută în popor și sub denumirea de Probojenia. Această denumire provine din limba slavonă și înseamnă „transformare” sau „schimbare”.
Schimbarea la Față a Domnului s-a petrecut pe Muntele Tabor, înaintea ucenicilor Petru, Iacov și Ioan, cu puțin timp înainte de pătimirile, răstignirea și îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Urcându-Se pe munte, Hristos S-a depărtat puţin de ucenici şi suindu-Se pe un loc mai înalt Se ruga, iar cei trei ucenici, osteniți de lungimea drumului și a rugăciunii, se luptau cu somnul. Dar când s-au deşteptat bine, Mântuitorul S-a schimbat la Față înaintea lor, strălucind cu slava dumnezeirii Sale.
Înaintea Lui au stat prorocii Moise și Ilie, vorbind față către față cu El, împlinindu-se astfel dorința celor doi profeţi ai Vechiului Testament de a-L vedea pe Dumnezeu. Și văzând fața Sa luminoasă ca soarele și hainele Lui albe ca zăpada, Petru a vrut să ridice pentru cei trei câte o colibă. Dar un nor luminos i-a umbrit și au auzit cuvintele: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L!”
Cuprinși de frică, Apostolii au căzut cu fețele la pământ, dar Domnul S-a atins de ei și le-a spus să nu spună nimănui nimic până ce nu va pătimi şi va învia din morți.
Schimbarea la Față a Domnului – scurt istoric
Praznicul Schimbării la Față a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena zidește o biserică pe Muntele Tabor. Această sărbătoare începe sa fie menționată în documente încă din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea s-a generalizat mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist III ca mulțumire pentru biruința creștinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.
Deși ne aflăm în postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca pe 6 august, să se facă dezlegare la pește, untdelemn și vin, pentru bucuria acestui mare praznic.
Tropar, glas 7:
„Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie!”.
