Mănăstirea Moisei s-a umplut astăzi de oameni. Credincioși veniți din Maramureș, dar și din alte zone, au ajuns la vechiul așezământ monahal pentru hramul Adormirii Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători religioase ale anului și, la Moisei, un prilej de pelerinaj păstrat din generație în generație.
Imaginile surprinse în această zi de 15 august spun poate cel mai bine povestea locului: oameni de toate vârstele, familii, pelerini și o mulțime adunată în jurul mănăstirii, într-o zi în care liniștea muntelui se întâlnește cu rugăciunea a mii de pași care duc spre același loc.
Hramul a început încă din seara de 14 august, cu Vecernia și Litia, urmate de Privegherea de noapte și Prohodul Maicii Domnului. Slujbele au continuat pe parcursul nopții și al dimineții, iar programul zilei de 15 august a inclus Sfințirea apei, Taina Sfântului Maslu și, de la ora 10:00, Sfânta Liturghie Arhierească, săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
Moiseiul are însă o particularitate care face hramul de aici și mai special. De peste 50 de ani, la sărbătoare participă și numeroși credincioși din comunitatea ucraineană a Maramureșului. În noaptea dinaintea praznicului, slujbele sunt rostite alternativ în română și ucraineană, iar în dimineața zilei de 15 august este săvârșită și Sfânta Liturghie în limba ucraineană. Este o tradiție care a trecut dincolo de granița unei singure comunități și care face din hramul de la Moisei un moment de întâlnire între oameni uniți de aceeași credință.
La Moisei, pelerinajul nu înseamnă doar sosirea la mănăstire. „Mersul în procesie” este una dintre tradițiile aparte ale zonei. Grupuri de credincioși se pregătesc încă din timpul Postului Sfintei Marii, iar în ajun și în ziua praznicului pornesc spre mănăstire cu icoane, cruci și prapuri. Copiii sunt îmbrăcați în veșminte albe, iar în multe procesiuni se poartă costumul popular. Ajunși la mănăstire, pelerinii înconjoară biserica de trei ori, cântând pricesne închinate Maicii Domnului. Obiceiul este transmis din generație în generație și a devenit una dintre imaginile emblematice ale Sfintei Marii în Maramureș.
Locul în care se petrec toate acestea poartă, la rândul său, câteva secole de istorie. Mănăstirea Moisei este menționată documentar în 1637, iar în incintă se păstrează o biserică de lemn datată în 1599. În 1672, biserica a fost sfințită de Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei, moment din care sunt documentate și legăturile mănăstirii cu Moldova și cu marile vetre monahale din Bucovina. De-a lungul timpului, Moiseiul a devenit unul dintre marile locuri de pelerinaj din nordul țării. Numărul mare de oameni care ajung aici de Sfânta Maria a făcut necesară inclusiv amenajarea unui altar de vară, pentru ca slujbele să poată fi săvârșite în aer liber atunci când bisericile și incinta nu mai pot cuprinde mulțimea.
Ziua de astăzi are pentru Maramureș și o semnificație suplimentară. Din 2025, 15 august este oficial Ziua Maramureșului, instituită prin Legea nr. 133/2025. Prima proclamare a zilei a avut loc chiar aici, la Mănăstirea Moisei, în timpul hramului de anul trecut, când la slujbă au participat mii de credincioși.
Poate că tocmai la Moisei se vede cel mai bine de ce a fost aleasă această dată. În aceeași zi se întâlnesc credința, portul popular, procesiunile, cântecul religios, istoria și sentimentul de apartenență la Maramureș.
Iar dincolo de programul slujbelor și de datele istorice rămâne imaginea acestei zile: oameni mulți, veniți pe jos sau de la zeci și sute de kilometri, unii în straie populare, alții pur și simplu cu dorința de a fi acolo. Sub Pietrosul Rodnei, pentru câteva ore, drumurile par să ducă toate spre același loc.
Vasile Petrovan
