Unul dintre cei mai importanți sportivi ai Maramureșului își sărbătorește astăzi ziua de naștere, ajungând la borna 65. Este vorba despre Maricel Voinea, cel care a revoluționat handbalul cu celebrul ”efect” care și astăzi îi poartă numele.
Sportivul devenit legendă a handbalului maramureșean, s-a născut în celălalt colț al țării, la Galați, în 17 martie 1959. A început să practice handbalul de performanță în Moldova, la Bacău, dar consacrarea i-a adus-o Minaur Baia Mare. Mai exact, antrenorul Lascăr Pană, care l-a transferat la Minaur în 1977.
Sub bagheta lui Lascăr Pană, Maricel Voinea s-a perfecționat, devenind un jucător cu adevărat polivalent. El s-a remarcat prin faptul că putea să evolueze atât ca extremă stângă, ca inter stânga, dar și ca și conducător de joc. A devenit cunoscut pentru acel procedeu de aruncare cu efect, realizate cu măiestrie din încheietura mâinii, procedeu de aruncare care este cunoscut drept ”efectul Maricel Voinea”, iar astăzi este preluat atât la masculin, cât și… la feminin. Amintim aici două jucătoare care au evoluat la Baia Mare și care s-au îndrăgostit de acest efect, punându-l mereu în aplicare, Aneta Udriștioiu și Camilla Herrem.
Maricel Voinea are un palmares impresionant. A evoluat la naționalele de juniori, tineret și seniori ale României timp de 14 ani, din 1978 până în 1992. Are două medalii de bronz la Olimpiade, în 1980 la Moscova și în 1984 la Londra, o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1990, din Cehoslovacia. Totodată, mai are și două medalii de aur la Campionate Mondiale Universitare, două medalii de aur la Supercupa Mondială, dar și o Cupă a Spaniei. Asta întrucât în 1989 a plecat în Spania la Avidesa Valencia. Ulterior, a jucat în Germania până la vârsta de 39 de ani. După retragere, a activat ca topograf la o mină de antracit din Preusag şi, în acelaşi timp, ca antrenor al echipei Ibbenburen din Liga a IV-a germană. Este căsătorit cu Eugenia şi are un fiu, Bogdan.
”Pe la finalul anilor ’70, rușii inventaseră apărarea agresivă, la 10-11 metri de poartă. Erau mari, aveau mereu în teren 2-3 oameni de peste doi metri. Curând, multe echipe, inclusiv de club, au preluat acest stil. Pentru mine, care jucam extremă stânga, devenise din ce în ce mai greu să primesc mingea, dar să mai și marchez. În plus, la ”națională”, tot jocul nostru era făcut pentru interi, să înscrie mai mult ei. Dar mie îmi plăcea golul. Voiam să improvizez, să inventez, să fac spectacol, nu doar să alerg de bezmetic și să fac blocaje sau culoare pentru interi. Așa că trebuia să inventez ceva. Și am început, așa, în joacă, să fac ghidușii cu mingea”, arată marele Maricel Voinea, în anul 2020.
La mulți ani fericiți cu multă sănătate îi dorim!
C.Ț.
Citește și
