6 septembrie 1950: ziua în care județul Maramureș a dispărut de pe harta administrativă - 6 ore în urmă
Sunteți invitați la hramul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” Chiuzbaia - 9 ore în urmă
Sportivii de la A.C.S. Athletic Tg. Lăpuș, pe podium la prima ediție a „Crosului de la Capătul Lumii” - 10 ore în urmă
„Povești cu rădăcini și pietre”: Îndrăgitul parodist și scriitor Lucian Perța își dezvăluie o pasiune aparte la Festivalul PRISPA de la Brașov - 11 ore în urmă
Alpha MMA Academy Baia Mare, locul I în clasamentul general pe cluburi la Cupa Expert Fight - 11 ore în urmă
„Crosul de la Capătul Lumii”, un vis devenit realitate la Băiuț - 11 ore în urmă
Loc de joacă modern pentru copiii de la Grădinița din Tăuții-Măgherăuș - 14 ore în urmă
Prima întâlnire cu marea, o amintire pentru o viață: 20 de copii din Târgu Lăpuș au ajuns pentru prima dată pe litoral - 16 ore în urmă
Tinerii din Vișeu de Sus au dus tradițiile maramureșene pe scena Festivalului PRISPA de la Brașov - 17 ore în urmă
Emil Boc împlinește astăzi 60 de ani - 18 ore în urmă
Cele mai vechi urme de locuire din Eurasia, pe teritoriul României
Într-un arc de timp care împletește trecutul îndepărtat cu prezentul științific, ipoteza lansată de Constantin S. Nicolăescu-Plopșor în anii ’60, privind existența unor hominizi pe teritoriul României acum două milioane de ani, renaște ca o mărturie a viziunii și curajului său intelectual. Aceasta, de mult considerată o teorie căzută în uitare, a fost confirmată de un studiu recent publicat în prestigioasa revistă Nature Communications, în urma unei analize minuțioase realizate de o echipă internațională.
Descoperirile de la Valea lui Grăunceanu, în județul Vâlcea, au fost reevaluate cu metode moderne, iar datările uraniu-plumb au plasat fosilele la o vechime de cel puțin 1,95 milioane de ani. Totuși, cele mai impresionante revelații vin din inciziile găsite pe oasele fosile, urme care confirmă intervenția unor hominizi capabili să utilizeze unelte pentru tranșarea animalelor. Aceste dovezi marchează situl drept cel mai vechi loc din Europa cu activitate antropică documentată.
Pentru arheologia românească, această descoperire reprezintă o piatră de hotar, reafirmând importanța siturilor preistorice autohtone în dezbaterea privind migrațiile timpurii ale hominizilor din Africa spre Eurasia. Mediul specific de silvo-stepă și fauna impresionantă, incluzând strămoși ai girafelor și primate dispărute, conturează un tablou ecologic fascinant, care a găzduit aceste grupuri timpurii de hominizi.
Totuși, misterul planează: cine erau acești locuitori? Lipsa artefactelor litice și raritatea fosilelor umane din acea perioadă complică identificarea speciei, ipotezele oscilând între Homo erectus și strămoșii săi direcți.
Descoperirea nu doar completează un capitol al istoriei evolutive, ci deschide noi întrebări despre migrațiile timpurii, adaptabilitatea și dispariția acestor grupuri. Ca o comoară dezgropată din straturile timpului, Valea lui Grăunceanu luminează un trecut învăluit în mister și reafirmă rolul fundamental al cercetării locale în marile întrebări ale umanității.














