Comunitatea evreilor din Ocna Șugatag s-a format pe la finalul secolului XIX și aparținea de comunitatea sine stătătoare din Berbești. La recensământul din anul 1941 (realizată de Ungaria) s-au declarat evrei 117 de persoane și toți aveau ca limba maternă idiș.
Majoritatea evreilor din Ocna Șugatag se ocupau cu comerțul cu lemne și fructe de pădure, multe dintre aceste produse fiind comercializate de ieri în afara țării.
Primul rabin al comunității a fost ales abia în anul 1930. Iekutiel Iehuda Gross a fost rabin timp de 14 ani, însă acesta a fost ucis în Auschwitz alături de enoriașii săi.
Evreii din Ocan Șugatag au suferit chiar și înainte de deportările din 1944. În anul 1941 autoritățile maghiare au deportat în Galiția ocupată de germani evreii declarați apatrizi. Aceștia au fost uciși în masacrul de la Kameaneț-Podilskîi de către naziști.
Peste doar trei ani, mai exact în 19 aprilie 1944, evreii rămași în Ocna Șugatag au fost adunați în sinagogă de către autoritățile maghiare, bătuți și percheziționați, pentru ca ulterior să ajungă în ghetoul din Berbești. În mai 1944 au ajuns în ghetoul din Sighetu Marmației, iar ulterior au fost deportați în Auschwitz. Majoritatea dintre cei ajunși aici au fost uciși.
Ultimii doi evrei din localitate au fost recenzați la recensământul din anul 1992. Azi în Ocna Șugatag nu mai trăiesc evrei, informează Asociația Maramureș Heritage.
