Sfârşit de săptămână în câşlegi, vremea când, în satul tradiţional, se hotărăsc nunţile şi se fac şezătorile. Şi pân-a nu da colţul ierbii şi-a veni vremea ieşitului la câmp, e vremea ţesutului şi a cusutului, a torsului şi-a depănatului.
După ce-n Muzeul Satului din Baia Mare a fost Crăciunul, apoi zăpada a adus mii de copii cu sania pe uliţă, a venit vremea cusutului în sala de expoziţii a muzeului. A fost șezătoare ca-n casele de gospodari, cu femei chemate din timp să vină „cu lucru’”, cu masa pusă cu grăunţe fierte, ludău copt în cuptor, mălai, pancove şi cozonac. Începută de cu seară, şezătoarea s-a terminat târziu, după ce femeile venite din Groşii Băii au dat redat viaţa războiului de ţesut, aranjându-l şi montându-l astfel încât să se poată chiar lucra la el. Groşencele, îmbrăcate în impecabilele costume de Fisculaş, au venit cu coşarca plină cu pancove calde, să ajungă pentru toată lumea.
Au umplut sala multe tinere, care învăţau cum să coase-n cruci sau să facă semne de carte, dar şi femei cu experienţă la care mâinile păreau că le merg singure ştiind cum să conducă acele de tricotat sau croşeta. Cele mai multe coseau; de la ii pe pânză de in, la ia pe pânză ţărănească sau feţe de masă. Dar s-au împletit şi pantofi, s-a făcut şi ciur. O atmosferă caldă, întreţinută cu poveşti, râsete şi glume. „Au fost mai bine de 30 de persoane, pentru că, iniţial am pus 30 de scaune, dar a trebuit să mai aducem” – recunoaşte Monica Mare, directorul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară, cea care şi-a propus să revigoreze atmosfera satului tradiţional în sătucul de pe Dealul Florilor.
S-a început cu claca de coasă, organizată împreună cu Primăria Copalnic-Mănăştur, s-a continuat cu recompunerea atmosferei copilăriei la ţară, pe uliţele înzăpezite ale satului şi acum, cu şezătoarea tradiţională. (D.G.B.)
