6 octombrie, s-a născut conf. univ. dr. Maria Terezia Pirău
Născută la 6 octombrie 1952, conf. univ. dr. Maria Terezia Pirău a rămas în memoria învățământului băimărean nu doar prin anii petrecuți la catedră, ci mai ales prin generațiile de profesori care au dus mai departe ceea ce au învățat de la ea.
La capătul unei cariere de profesor rămân cataloage, cursuri, cărți, fotografii de promoție și câteva date care pot fi așezate ordonat într-o biografie. Partea cea mai importantă nu încape însă în niciuna dintre ele. Ea continuă prin oamenii care au stat cândva în fața acelei catedre și care, ani mai târziu, ajung la rândul lor în fața altor clase. În cazul Mariei Terezia Pirău, această continuitate s-a întins peste câteva generații de elevi, studenți și profesori din Baia Mare.
S-a născut la 6 octombrie 1952, la Cluj, cu numele Maria-Terezia Andronic, și a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializarea Psihologie-Pedagogie-Filosofie. Parcursul său profesional avea însă să se lege pentru aproape patru decenii de Baia Mare, mai întâi prin învățământul liceal, apoi prin cel universitar, într-o perioadă în care școala românească avea să treacă prin schimbări profunde.
Din 1979 a predat filosofia la Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, iar din 1982 la Colegiul „Mihai Eminescu”. În acei ani, filosofia nu era doar o disciplină aflată spre sfârșitul catalogului, ci pentru mulți elevi prima întâlnire serioasă cu întrebările despre om, libertate, cunoaștere, morală sau sens. Într-o asemenea materie, diferența dintre informație și educație o face aproape întotdeauna profesorul.
Maria Terezia Pirău avea să ducă această experiență mai departe, spre formarea celor care urmau ei înșiși să devină dascăli. În 1994 a intrat în învățământul universitar, la Catedra de Științele Educației din cadrul Universității de Nord din Baia Mare, unde a fost lector, apoi conferențiar universitar și, pentru o perioadă, conducător al catedrei. A rămas în universitate până în 2015.
Cifrele spun doar o parte a poveștii. Prin cursurile sale au trecut mii de studenți, iar sute de profesori au întâlnit-o în programe de formare și perfecționare. Din acel moment, influența unui dascăl nu mai poate fi urmărită cu exactitate. Un student devine profesor, intră într-o clasă, lucrează cu sute sau poate mii de copii de-a lungul unei cariere, iar o idee, o metodă de lucru sau un anumit fel de a privi educația merge mai departe fără ca originea ei să mai fie întotdeauna cunoscută.
Aici se află una dintre particularitățile acestei profesii. Un arhitect poate privi clădirea pe care a proiectat-o, un pictor își poate recunoaște tabloul, iar un scriitor își poate regăsi cărțile într-o bibliotecă. Profesorul își lasă opera în oameni, iar această operă se schimbă continuu și se multiplică. Uneori, după câteva decenii, influența sa ajunge până la elevi pe care nu i-a întâlnit niciodată.
Conf. univ. dr. Maria Terezia Pirău nu s-a limitat la activitatea de la catedră. A publicat volume de autor și lucrări în colaborare, studii, capitole în volume academice, articole științifice și texte de presă. Filosofia, psihologia și pedagogia au rămas astfel nu doar discipline predate, ci domenii asupra cărora a continuat să reflecte și în scris.
Cei care au cunoscut-o și-au amintit însă, după dispariția sa, mai ales profesorul și mentorul. Omul care putea trece de la Socrate și Platon la Adler sau Jung fără ca ideile să rămână suspendate într-un limbaj inaccesibil, apropiindu-le de experiența cotidiană și de întrebările firești ale celor din fața sa. Pentru un dascăl, aceasta este probabil una dintre cele mai dificile forme ale meseriei, adică să nu transforme cunoașterea într-o demonstrație de erudiție, ci într-o invitație de a gândi.
S-a stins la 7 mai 2022. Avea 69 de ani. Dacă i-am reduce parcursul profesional la câteva borne, am avea o cronologie relativ simplă: „Șincai”, „Mihai Eminescu”, Universitatea de Nord, aproape patru decenii de învățământ. O asemenea înșiruire ar rata însă esențialul.
La 6 octombrie 2026 ar fi împlinit 74 de ani. Mulți dintre elevii și studenții săi sunt astăzi profesori, iar unii dintre copiii cărora aceștia le predau nu știu, probabil, nimic despre Maria Terezia Pirău. Cu toate acestea, ceva din felul în care acei profesori au fost formați poate ajunge și la ei. Memoria unei școli funcționează fără monumente și fără ceremonii, trecând nevăzut dintr-o generație în alta.
Vasile Petrovan
Citește și:
Angela Buciu, o viață legată de cântecul popular și de Maramureș
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
