La 21 noiembrie 1991, România adopta prima Constituție de după căderea comunismului, încercând să transforme libertatea câștigată în decembrie 1989 într-un ansamblu de drepturi și principii democratice. După 35 de ani, aniversarea oferă prilejul unei reflecții asupra relației dintre cetățean și stat, dar și asupra distanței care mai există între promisiunile legii și realitatea cotidiană.

La aproape doi ani de la Revoluție, la 21 noiembrie 1991, într-o societate care încerca să se desprindă de trecutul comunist, Adunarea Constituantă adopta noua lege fundamentală, menită să stabilească limitele puterii și să garanteze drepturile cetățenilor. Elaborarea Constituției nu fusese deloc simplă. Dezbaterile se întinseseră pe parcursul unui an și jumătate, iar proiectul primise peste o mie de amendamente, semn al tensiunilor politice și al dificultății de a construi un nou sistem democratic. Un detaliu mai puțin cunoscut este că, la votul final, 33 de parlamentari și-au exprimat opțiunea prin corespondență. Rezultatul a fost de 414 voturi pentru și 95 împotrivă, noul document fiind adoptat într-o zi în care consensul asupra viitorului țării era încă departe de a fi deplin.

Constituția nu a intrat însă în vigoare în aceeași zi. Românii au fost chemați la referendum la 8 decembrie 1991, când aproximativ 77% dintre participanți au votat pentru aprobarea ei. De aceea, Ziua Constituției este sărbătorită oficial la 8 decembrie, deși documentul fusese adoptat de parlamentari cu șaptesprezece zile mai devreme.

Dincolo de aceste detalii istorice, adevărata schimbare se regăsea în principiile înscrise în noua lege fundamentală. Libertatea de exprimare, dreptul la informație, protecția proprietății, accesul la justiție și egalitatea în fața legii deveneau repere ale unei societăți care își propunea să nu mai lase individul la discreția puterii politice. Formularea potrivit căreia nimeni nu este mai presus de lege avea o semnificație aparte într-o țară în care, timp de decenii, autoritatea statului fusese aproape imposibil de contestat.

Au urmat ani de transformări, de reforme și de conflicte sociale, iar Constituția însăși a fost revizuită în 2003, când au fost introduse noi garanții, printre care dreptul la un mediu sănătos și accesul la cultură. Societatea se schimbase, iar legea fundamentală trebuia să reflecte și preocupări care dobândiseră o importanță tot mai mare.

La treizeci și cinci de ani de la adoptare, rămâne însă o întrebare care depășește domeniul juridic: cât din libertatea garantată de Constituție a devenit o realitate firească? Răspunsul se găsește mai puțin în discursurile aniversare și mai mult în experiențele obișnuite ale oamenilor, atunci când solicită o informație unei instituții, așteaptă un răspuns din partea administrației, încearcă să își apere proprietatea sau au nevoie de îngrijiri medicale.

O Constituție nu poate elimina nedreptățile și nici nu poate garanta, prin simpla sa existență, buna funcționare a unei societăți. Ea stabilește însă principiile după care puterea trebuie exercitată și oferă cetățeanului mijloacele legale prin care o poate contesta. Privită astfel, aniversarea din 21 noiembrie nu este doar o amintire din istoria politică recentă, ci și un prilej de a măsura maturitatea democratică a unei țări prin felul în care își respectă propriile reguli.

Vasile Petrovan

Citește și:

Arheologii au descoperit vestigii din șase secole de istorie la Casa Iancu de Hunedoara din Baia Mare

 

Lasă un comentariu