Două documente redactate în aceeași zi, la Arad și la Sighet, dezvăluie atmosfera în care se pregăteau marile schimbări politice și tensiunile care însoțeau organizarea comunităților românești pentru Marea Unire.

La 20 noiembrie 1918, cu numai unsprezece zile înaintea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, în două orașe aflate la sute de kilometri distanță erau redactate documente care aveau să păstreze mărturia unor preocupări foarte diferite, dar legate de aceeași transformare istorică. La Arad, conducătorii mișcării naționale române definitivau convocarea adunării care urma să hotărască viitorul politic al Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului. La Sighet, căpitanul de poliție se adresa conducerii administrative a comitatului, îngrijorat de numărul mare al românilor care urmau să sosească în oraș peste două zile și de posibilitatea producerii unor tulburări.

Cele două documente, păstrate și reproduse în lucrări de specialitate, oferă o imagine a acelor zile care completează evocările obișnuite ale Marii Uniri. Dincolo de hotărârile politice, de declarațiile solemne și de personalitățile intrate în istorie, evenimentele din noiembrie 1918 presupuneau organizarea unor adunări, deplasarea delegaților, negocieri cu autoritățile încă existente și măsuri pentru prevenirea incidentelor, într-un teritoriu în care vechea ordine administrativă traversa o perioadă de profundă incertitudine.

Montaj de portrete ale unor conducători ai Consiliului Național Român Central / dacoromania-alba.ro

La Arad, Consiliul Național Român Central își desfășura activitatea într-un ritm intens, pe fondul destrămării Imperiului Austro-Ungar și al afirmării revendicărilor naționale în Europa Centrală. În ziua de 20 noiembrie era definitivat textul convocării Marii Adunări Naționale, redactat de Vasile Goldiș și semnat de Ștefan Cicio-Pop, în calitate de președinte, și de Gheorghe Crișan, secretar. Documentul, datat 7/20 noiembrie potrivit celor două calendare, avea să fie publicat în numărul din 8/21 noiembrie al ziarului Românul.

Convocarea Marii Adunări Naționale, publicată în ziarul „Românul” – Historia.ro

Convocarea începea cu expresia „Istoria ne cheamă la fapte”, formulare care sintetiza sentimentul urgenței istorice și responsabilitatea pe care organizatorii și-o asumau. Textul nu se limita însă la un apel solemn, ci stabilea principiile reprezentării, instituțiile și organizațiile îndreptățite să trimită delegați, precum și cadrul în care urma să se exprime voința politică a românilor. Între teritoriile vizate se afla și Maramureșul, ai cărui reprezentanți trebuiau desemnați prin structurile locale de organizare.

În același timp, la Sighet, pregătirile pentru constituirea Consiliului Național Român al Comitatului Maramureș ajunseseră într-o etapă decisivă. Adunarea fusese programată pentru 22 noiembrie, iar apelul adresat anterior comunităților românești solicita trimiterea unor reprezentanți din localitățile comitatului. Dimensiunea mobilizării devenise cunoscută și administrației, care se confrunta cu dificultatea de a asigura ordinea publică într-un oraș unde urmau să se întâlnească oameni veniți din numeroase sate.

Un raport întocmit la 20 noiembrie 1918 de căpitanul de poliție din Sighet, înregistrat cu numărul 10896/1918, arată că autoritățile primiseră informații privind participarea locuitorilor comunelor din întregul comitat la întrunirea românilor. Documentul, redactat în limba maghiară și adresat vicecomitelui, atrăgea atenția asupra unei împrejurări aparent obișnuite, dar importante pentru administrarea orașului: în aceeași zi urma să se desfășoare și târgul săptămânal.

Raport întocmit la data de 20 noiembrie 1918, de căpitanul de poliție din orașul Sighetul Marmației către vicecomitele comitatului Maramureș / biblioteca-digitala.ro/CONTEMPORANI Marea Unire 1918, Contributia maramuresenilor 2018

1918 noiembrie 20, Sighetu Marmaţiei. Raportul căpitanului de politie din Sighet către vicecomite – traducere / Gheorghe Todinca – Marea Unire a Românilor, Oameni, Locuri, Documente din Maramureș (2017)

Raportul este important și prin ceea ce nu afirmă. Nu conține o dovadă explicită că autorul său urmărea interzicerea manifestării sau că îi considera pe participanții români, prin simpla lor apartenență națională, o amenințare. Îngrijorarea era exprimată în termenii siguranței publice, într-un moment în care o adunare de mari proporții putea avea și consecințe politice. Tocmai această suprapunere dintre preocupările administrative și schimbarea raporturilor de putere face documentul relevant pentru înțelegerea atmosferei din acele zile.

Răspunsul administrației a venit la 21 noiembrie 1918, printr-o adresă trimisă avocatului Titu Doroș, unul dintre organizatorii mișcării naționale românești din Maramureș. Documentul, înregistrat cu numărul 21970/1918, consemna existența unei înțelegeri privind păstrarea ordinii și preciza că forțele publice urmau să împiedice intrarea persoanelor înarmate în oraș. Textul original prevedea ca această măsură să fie aplicată indiferent de apartenența națională, pentru a preveni intervenția unor grupuri care ar fi putut perturba desfășurarea adunării.

Mai mult, autoritățile solicitau ca dispozițiile luate să fie aduse la cunoștința participanților, astfel încât măsurile de siguranță să nu fie interpretate ca o încercare de împiedicare a întrunirii. Din această corespondență se desprinde imaginea unor negocieri practice între administrația existentă și reprezentanții românilor, desfășurate în condițiile instabilității politice de la sfârșitul războiului.

Două zile după redactarea raportului de poliție, la 22 noiembrie 1918, Sighetul avea să găzduiască adunarea națională românească. Protocolul întocmit atunci consemnează aproximativ 5.000 de participanți, alături de 300 de fruntași și reprezentanți ai comunelor, în vreme ce alte relatări contemporane sau ulterioare oferă estimări diferite. Oamenii veniseră din localitățile Maramureșului istoric, inclusiv din comunități aflate pe malul drept al Tisei, iar în cadrul adunării a fost constituit Consiliul Național Român Comitatens, în frunte cu avocatul Vasile Chindriș.

Relatarea publicată ulterior în ziarul Sfatul de învățătorul Ioan Bilțiu-Dăncuș insistă asupra participării numeroase și a disciplinei mulțimii. Este o mărturie semnificativă, chiar dacă trebuie citită ținând seama de implicarea autorului în evenimente și de caracterul publicației. În raport cu temerile exprimate de poliție cu două zile înainte, descrierea adunării arată că organizatorii au urmărit să prezinte manifestarea drept o demonstrație de solidaritate și de capacitate de organizare politică.

Pentru Maramureș, adunarea de la Sighet a reprezentat una dintre etapele importante ale procesului prin care comunitățile românești și-au constituit organismele de reprezentare și au pregătit participarea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Hotărârile luate atunci au fost urmate de desemnarea delegaților în cercurile electorale și de organizarea deplasării acestora către locul în care, la 1 decembrie, avea să fie adoptată rezoluția unirii.

Privite astăzi, la 108 ani distanță, documentele din 20 noiembrie 1918 dezvăluie două dimensiuni ale aceluiași proces istoric. La Arad se definitiva un act de organizare politică destinat să mobilizeze reprezentanții unei întregi regiuni, în timp ce la Sighet administrația încerca să găsească soluții pentru desfășurarea unei adunări locale de mari proporții. Între cele două orașe nu se poate stabili, numai pe baza acestei coincidențe calendaristice, o legătură directă între redactarea documentelor, dar ambele aparțin contextului în care se pregătea schimbarea decisivă din decembrie 1918.

Istoria Marii Uniri nu se regăsește, așadar, numai în marile declarații și în hotărârile adoptate la Alba Iulia, ci și în documentele administrative, în corespondența dintre autorități și organizatori, în procesele-verbale ale comunităților și în mărturiile celor care au participat la evenimente. Un raport al poliției, redactat într-o zi obișnuită de noiembrie, păstrează astfel detalii care permit reconstituirea atmosferei în care Maramureșul se pregătea să participe la unul dintre cele mai importante momente ale istoriei sale.

Surse Foto și informare: Mihai Dăncuș și Gheorghe Todinca, Unirea Maramureșului cu Țara. Mărturii documentare 1918–1919, Sighetu Marmației, 2008, paginile 112–115 / Arhivele Naționale – Serviciul Județean Maramureș și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Contemporani cu Marea Unire, Baia Mare, 2018 / Laurențiu Oanea, Dr. Ștefan Cicio-Pop, ediție îngrijită de Felicia Aneta Oarcea, Arad, 2008 / Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” și Centrul de Cercetare și Documentare Baia Mare al Academiei Române, 100 de personalități maramureșene care au făcut istorie, 2018

Vasile Petrovan

Citește și:

În urmă cu 143 de ani, învățătorii români din Maramureș se organizau la Sighet pentru a apăra școala și limba maternă

Lasă un comentariu