15 septembrie 1982. Ziua în care Baia Mare a jucat de la egal la egal cu Real Madrid

Sunt meciuri care rămân în memoria unui oraș mult după ce scorul începe să pară doar o cifră într-o arhivă. Pentru Baia Mare, unul dintre ele s-a jucat pe 15 septembrie 1982, când FC Baia Mare a întâlnit Real Madrid în primul tur al Cupei Cupelor. S-a terminat 0-0, dar partida a fost mult mai echilibrată decât ar putea sugera astăzi diferența uriașă dintre cele două cluburi.

Stadionul „23 August”, de sub Dealul Florilor, era arhiplin. Sursele vremii vorbesc despre aproximativ 25.000 de spectatori. În fața lor se afla o echipă care evolua în Divizia B, dar care ajunsese în Europa după un sezon remarcabil în Cupa României. Băimărenii disputaseră finala cu Dinamo București, pierdută cu 3-2, după ce eliminaseră pe parcurs Sportul Studențesc, Universitatea Cluj, Chimia Râmnicu Vâlcea și FC Argeș. Pentru că Dinamo câștigase și campionatul, locul în Cupa Cupelor a revenit formației din Baia Mare.

Așadar, Real Madrid nu venise în Maramureș pentru un simplu meci de prezentare. Miza era una europeană, iar formația spaniolă avea în teren nume precum Camacho, Stielike, Juanito, Santillana sau Ricardo Gallego. Pe bancă se afla Alfredo Di Stéfano.

De partea cealaltă, FC Baia Mare venea după perioada în care Viorel Mateianu imprimase echipei acel stil de joc devenit celebru prin schimbările continue de poziții și circulația rapidă a mingii. În toamna lui 1982, antrenor era însă Paul Popescu. În echipă se regăseau Alexandru Koller, Lucian Bălan, Radu Pamfil, Marin Sabău, Ioan Tătăran, Miron Borz sau Constantin Dragomirescu.

Cronica publicată a doua zi în ziarul Sportul arată că băimărenii nu s-au limitat să se apere. În primele trei minute au obținut două cornere, iar în minutul 17 Dragomirescu a avut una dintre primele situații bune, după o minge scăpată de portarul Agustín. Real Madrid a controlat mai mult jocul pe măsură ce partida a avansat, însă diferența nu s-a transformat într-un asediu. Statisticile consemnate ulterior indică 7-10 la șuturi și 5-7 la cornere.

Juanito, Santillana și Isidro au pus în dificultate apărarea gazdelor, iar Miron Borz a avut câteva intervenții importante. Di Stéfano a încercat să forțeze victoria și a schimbat defensivul Metgod cu Fraile, un jucător mai ofensiv. Realul voia să plece cu avantaj de la Baia Mare. N-a reușit.

Cea mai mare ocazie a gazdelor i-a aparținut lui Alexandru Koller. Dintr-o lovitură liberă de la aproximativ 20 de metri, mingea a trecut de zid și a lovit bara porții lui Agustín. Sursele nu sunt perfect de acord asupra minutului: Sportul plasează faza în minutul 79, în timp ce alte relatări o situează ceva mai devreme. Ioan Tătăran avea să-și amintească, după mulți ani, că mingea ar fi putut chiar să treacă de linia porții înainte de a reveni în teren. Cert este că golul nu s-a acordat, iar partida s-a încheiat 0-0.

Rezultatul lăsa însă calificarea complet deschisă. Înaintea returului, presa spaniolă trata meciul cu seriozitate. Un egal cu goluri ar fi dus FC Baia Mare mai departe, iar un nou 0-0 ar fi trimis partida în prelungiri.

Două săptămâni mai târziu, pe Santiago Bernabéu, povestea a devenit și mai spectaculoasă. În minutul 12, Alexandru Koller a înscris pentru FC Baia Mare. Pentru câteva minute, formația română era calificată în fața Realului Madrid. Juanito a egalat în minutul 16, iar diferența de valoare și-a spus apoi cuvântul. Real Madrid s-a impus cu 5-2. Viorel Buzgău a marcat al doilea gol al băimărenilor spre finalul partidei.

Eliminarea nu micșorează însă performanța. Real Madrid avea să ajungă până în finala Cupei Cupelor din acel sezon, pierdută în fața lui Aberdeen, echipa antrenată de Alex Ferguson. FC Baia Mare nu remizase, așadar, cu o formație aflată într-un sezon fără miză, ci cu una dintre cele mai puternice echipe ale competiției.

Există și câteva detalii care dau culoare acelei întâlniri. Viorel Buzgău avea să povestească peste ani că delegația madrilenă venise la Baia Mare cu propriile provizii și bucătari, iar un întreg etaj al Hotelului Carpați fusese pus la dispoziția spaniolilor. Diferența dintre cele două lumi era evidentă în afara terenului. Pe teren, însă, pentru 90 de minute, ea aproape că nu s-a văzut.

La 44 de ani de la acel 15 septembrie rămâne imaginea unei echipe din Divizia B, un stadion plin și Real Madrid obligată să plece din Baia Mare fără să fi marcat. Iar dacă bara lui Koller ar fi fost cu câțiva centimetri mai generoasă, povestea s-ar fi spus, probabil, și astăzi puțin altfel.

Caseta meciului: FC Baia Mare – Real Madrid 0-0, 15 septembrie 1982, ora 17:00, Stadionul „23 August” din Baia Mare, aproximativ 25.000 de spectatori; arbitru Franz Wöhrer, Austria. FC Baia Mare: Vasile Moldovan – Imre Szepi, Ioan Tătăran, Miron Borz, Alexandru Koller – Radu Pamfil, Marin Sabău, Lucian Bălan – Constantin Dragomirescu, Adalbert Rozsnyai (min. 69 Viorel Buzgău), Ene; antrenor Paul Popescu. Real Madrid: Agustín – Metgod (min. 76 Fraile), Bonet, Juan José, Camacho – Gallego, Ángel, Stielike, Isidro – Juanito, Santillana; antrenor Alfredo Di Stéfano.

Vasile Petrovan

Citește și: