Seria dedicată biodiversității din Baia Mare merge mai departe, cu un nou episod despre păsările și plantele care fac parte din peisajul nostru. După ce în numărul anterior v-am prezentat Codobatura de munte (Motacilla cinerea), astăzi, profesorul Alexandru Lapoși ne va povesti despre Egreta mare (Ardea alba), una dintre cele mai elegante păsări acvatice din Europa:
„Pentru foarte mulți dintre noi, natura reprezintă un element esențial al vieții și este percepută ca atare. Deși conștientizăm cu toții că viața noastră depinde de natură, un studiu recent arată o scădere de peste 60% a legăturii oamenilor cu natura în ultimele două secole. Omul modern nu empatizează cu natura, nu o apreciază la adevărata sa valoare și nu îi înțelege nevoile esențiale. Specialiștii consideră că acest fenomen reprezintă una dintre cele mai importante cauze ale crizelor de mediu actuale și apreciază că reconectarea cu natura este o strategie esențială pentru soluționarea acestora. Păsările din orașe, prin frumusețea și eleganța lor, sunt probabil cei mai potriviți emisari ai naturii în spațiul urban, reamintindu-ne că avem nevoie de natură în viața noastră mai mult decât pentru o simplă clipă de contemplare.
Egreta mare (Ardea alba)
În peisajul ornitologic urban este greu de găsit păsări cu o siluetă mai elegantă decât a egretelor. Mărimea și albul imaculat al penajului, gâtul lung și arcuit le conferă acestor păsări o aură de frumusețe ireală care atrag atenția și le fac ușor de observat, chiar de la mare distanță.
Egreta mare, (lungimea corpului 85 – 100 cm) numită așa pentru a se diferenția de egreta mică ( 55 – 65 cm), cu care, la prima vedere, se aseamănă destul de mult. Egretele au penajul alb complet, gâtul și picioarele lungi, ciocul lung, drept și ascuțit. Culoarea ciocului este în general deschisă la culoare, gălbui, mai închisă în perioada nupțială. Culoarea picioarelor este variabilă, de obicei mai deschisă la partea superioară. În zbor, gâtul lung este îndoit într-o buclă strânsă, ceea ce face ca silueta să pară mai compactă.
Egreta mare are o arie de răspândire largă în lume. În România, este prezentă în toate habitatele acvatice potrivite. Acestea sunt, în general, atât ape stătătoare cât și curgătoare: lacuri, mlaștini, margini de râuri, întinse, cu ape puțin adânci suprafețe mari de stuf, de care are nevoie pentru amplasarea cuibului. În apropierea orașului nu sunt habitate potrivite pentru cuibărirea acestei specii, poate fi însă văzută pe Someș sau pe câmpurile din apropierea râului, pe Lăpuș, pe lacurile Firiza, Ariniș, Apa, Călinești Oaș. Pe Săsar apare sporadic, tot timpul anului, de obicei sub formă de exemplare izolate, sau în grupuri mici. Aglomerări de felul celor care au putut fi observate în iarna acestui an sunt rare și apar numai în condiții speciale.
Se hrănește în general cu pești, dar și cu, broaște, șerpi, crustacee, insecte acvatice, pe care le pândește stând nemișcată și le capturează cu o mișcare fulgerătoare . De asemenea își caută pe câmpuri, uneori la distanță mare de apă, asemeni berzelor, hrana formată din reptile, amfibieni, rozătoare.
Principala amenințare pentru egreta mare o reprezintă dispariția și degradarea habitatelor acvatice, reducerea suprafețelor cu stuf, arderea stufului, obicei care compromite habitatele de cuibărit. În cazul râului Săsar, poluările accidentale care pun în pericol populația piscicolă reprezintă principala amenințare. În concluzie, ca și în cazul speciilor prezentate până acum, un râu curat și sănătos este soluția pentru a ne putea bucura de această frumoasă pasăre în peisajul citadin băimărean.”
Profesor Alexandru Lapoși
Sursa FOTO: Gabriel Timariu
Dacă v-a plăcut această incursiune în lumea vie a râului Săsar și modul în care natura își face simțită prezența chiar în inima orașului nostru, vă invităm să continuați călătoria alături de noi, pentru că în următorul episod vom descoperi Stârcul cenușiu (Ardea cinerea),o prezență calmă și aproape solemnă în peisajele acvatice. În fiecare sfârșit de săptămână vom publica câte un nou episod, un foileton al naturii urbane din Baia Mare, și nu numai, realizat cu sprijinul prof. Alexandru Lapoși și grupul „Clipa de natură” format din cadre didactice universitare, masteranzi, iubitori de natură.
Vasile Petrovan
Citește și:
Clipa de natură
