Constantin Brâncuși este considerat astăzi unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea și un adevărat pionier al modernismului. Mulți îl numesc „Patriarhul sculpturii moderne”, pentru că a avut curajul să rupă legătura cu formele clasice și să caute esența lucrurilor, nu doar aparența lor.
S-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobița, din județul Gorj, într-o zonă aflată aproape de Târgu Jiu. Acolo și-a petrecut copilăria, într-un loc plin de tradiții, unde oamenii lucrau lemnul și își împodobeau casele cu motive populare. Modelele și simplitatea formelor din satul său aveau să-l influențeze profund mai târziu.
A avut o copilărie grea. Era al șaselea copil din familie, iar părinții săi, Radu Nicolae și Maria Brâncuși, trăiau modest. La doar șapte ani păzea oile familiei. În acei ani a început să cioplească lemnul, aproape instinctiv, ca o formă de alinare și evadare din viața dificilă. Talentul său se vedea deja.
La nouă ani a plecat din sat, iar câțiva ani mai târziu a lucrat la o băcănie în Slatina. A ajuns apoi la Craiova, unde a muncit ca servitor până la majorat. Acolo, din materiale simple, și-a construit singur prima vioară. A fost un moment decisiv. Munca lui a atras atenția unui industriaș care i-a remarcat talentul și l-a ajutat să se înscrie la Școala de Arte și Meserii din Craiova. A absolvit cu rezultate foarte bune și și-a continuat studiile la Școala de Arte Frumoase din București. În acea perioadă de studenție, Brâncuși a cântat la Biserica Madona Dudu din oraș, și se spune că avea o modulație deosebită a vocii.
În perioada studiilor, s-a făcut remarcat prin seriozitate și talent. Una dintre primele sale lucrări importante, prezentată la Ateneul Român, înfățișa un corp uman redat cu mare atenție la detalii anatomice. Încă de atunci se simțea dorința lui de a merge dincolo de suprafață și de a căuta adevărul interior al formelor.
În același an a plecat în străinătate. A trecut prin München și apoi s-a stabilit la Paris, centrul artistic al vremii. A lucrat în atelierele unor sculptori importanți, printre care Antonin Mercié și apoi Auguste Rodin. Deși Rodin l-a apreciat, Brâncuși a ales să plece după câteva luni, spunând că „Nimic nu poate crește sub copaci”. Voia să-și găsească propriul drum.
A început să creeze lucrări tot mai simple ca formă, dar profunde ca mesaj. Sculptura „Rugăciune” a marcat un pas important spre stilul său matur. Nu îl mai interesa redarea fidelă a detaliilor, ci exprimarea ideii, a stării, a esenței.
Pe măsură ce anii treceau, a folosit materiale diverse precum marmura, bronzul, piatra sau metalul și a devenit tot mai cunoscut în Franța, România și Statele Unite. Colecționarii îi cumpărau lucrările, iar unele sculpturi aveau mai multe variante. „Domnișoara Pogany”, de exemplu, a fost realizată în mai multe versiuni din bronz și marmură.
Un loc aparte în creația sa îl ocupă seria „Pasărea în spațiu”, cu forme elegante și alungite care sugerează zborul.
Tot din folclorul românesc s-a inspirat și pentru seria „Măiastra”, pasărea mitică ce simbolizează frumusețea și puterea vindecătoare. Timp de două decenii a revenit la această temă, realizând mai multe variante.
Faima sa a crescut peste ocean, mai ales datorită călătoriilor în Statele Unite. A fost invitat chiar să construiască un templu de meditație în India, pentru un maharajah din Indore. Proiectul nu a mai fost realizat, deoarece beneficiarul și-a pierdut interesul, iar Brâncuși s-a întors în Europa. În 1938 a realizat la Târgu Jiu ansamblul monumental dedicat eroilor căzuți în Primul Război Mondial. „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului” și „Coloana Infinitului” formează un parcurs simbolic al sacrificiului și al continuității. Acest ansamblu este considerat apogeul creației sale și unul dintre cele mai importante monumente moderne din lume.
În ultimii ani de viață s-a retras tot mai mult din viața publică. Locuia în Franța și a primit cetățenia franceză. Atelierul său, pe care l-a organizat cu mare grijă, a devenit o operă în sine. La moartea sa, a lăsat în urmă sute de sculpturi și peste o mie de fotografii. A dorit ca atelierul să fie păstrat așa cum era, iar astăzi el poate fi vizitat la Paris.
Constantin Brâncuși a murit în martie 1957 și a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse. Moștenirea sa continuă să inspire artiști din întreaga lume.
În ultimii ani, opera sa a fost celebrată prin expoziții importante. La Timișoara a avut loc expoziția „Brâncuși. Surse românești și perspective universale”, iar la Paris, înainte de renovarea Centrului Pompidou, a fost organizată o mare expoziție dedicată recreării atelierului său.
Anul 2026 a fost declarat Anul Constantin Brâncuși, marcând un secol și jumătate de la nașterea sa. Ministerul Culturii susține evenimente, expoziții și proiecte educaționale dedicate operei sale.
A plecat dintr-un sat simplu din Gorj și a ajuns să schimbe arta mondială. A demonstrat că simplitatea poate fi profundă și că adevărata frumusețe nu stă în detalii complicate, ci în esența lucrurilor.
Vasile Petrovan
