Ioan Mihalyi de Apșa s-a născut pe 25 ianuarie 1844, în comuna Ieud din Maramureș, într-o familie cu rădăcini adânci în istoria locului. În unele lucrări și mențiuni documentare se afirmă că Ioan Mihalyi de Apșa s-ar fi născut în localitatea Apșa de mijloc, astăzi în Ucraina, însă această precizare pornește dintr-o confuzie frecventă, deoarece face trimitere la originea familiei Mihalyi de Apșa, provenită din satele românești de peste Tisa, și nu la locul efectiv al nașterii sale, care a fost comuna Ieud, din Maramureș.
Tatăl său, Gavrilă Mihalyi de Apșa, a fost un om respectat, comite al Maramureșului, comisar revoluționar la evenimentele din 1848 -1849, iar mai târziu, judecător la Curtea regală a Ungariei. Frații săi au devenit personalități marcante ale vremii: Petru Mihalyi, deputat în Dieta de la Budapesta, unde a reprezentat interesele românilor, și președinte al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș; Iuliu Mihalyi, colonel și comandant al Gărzii Imperiale la Curtea de la Viena; Victor Mihalyi de Apșa, mitropolit unit al Transilvaniei, cu reședința la Blaj, membru de onoare al Academiei Române.
De mic, a crescut cu povești despre locurile și oamenii din jur, iar dorința de a cunoaște și de a înțelege trecutul s-a aprins de timpuriu în sufletul său. A făcut școala primară acasă, în sat, apoi a plecat în orașele mai mari pentru învățătură. Mai întâi la Sighetu Marmației, apoi la Ungvar (azi Ujgorod), Košice (pe atunci Casovia) și în final Pesta (Budapesta), unde a studiat cu sârguință dreptul.
În 1869 a obținut doctoratul, devenind primul doctor în drept din Maramureșul istoric. Pe lângă studiile juridice și-a cultivat pasiuni pentru arheologie, paleografie, numismatică și heraldică. În paralel cu aceste preocupări, a învățat mai multe limbi străine precum germana, franceza, italiana, dar și limbi clasice precum latina, greaca și slavona, ca să poată citi și înțelege izvoarele istorice.
După ce s-a întors în țară și s-a stabilit la Sighetu Marmației, și-a îndreptat toată energia către maramureșeni și cercetarea istoriei Maramureșului. A cutreierat satele făcând descoperiri arheologice de mare însemnătate, de la colecții din perioada neolitică până la vestigii din epoca bronzului. A semnalat existența ruinelor vechilor biserici voievodale medievale de la Cuhea și Giulești și a adunat o impresionantă colecție de numismatică, mai ales monede romane și bizantine din secolele II–IV. De asemenea, a strâns de la oameni pergamente din secolele XIV–XV, a cercetat documente în arhivele fostului imperiu și a creat, în propria casă, un muzeu de o valoare deosebită.
Rezultatul acestei munci s-a concretizat în 1900 prin lucrarea „Diplome maramureșene”, un adevărat tezaur istoric, cu aproape 700 de pagini în care a adunat 366 de documente medievale din secolele XIV și XV, majoritatea în latină, dar și câte unul în maghiară și română, toate însoțite de explicații, rezumate și comentarii atent lucrate. Datorită acestei munci minuțioase, volumul a fost apreciat pe plan național și internațional, și i-a adus premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române, fiind cooptat în 1901 ca membru corespondent al distinsei instituții.
Cu toate acestea, Ioan Mihalyi de Apșa nu a fost doar un cercetător. Și-a folosit cunoștințele juridice pentru a apăra drepturile românilor din Maramureș în fața autorităților vremii și a fost un susținător ferm al limbii și culturii române. A militat pentru ca limba româna să fie recunoscută și respectată chiar și în actele oficiale.
În 1914, pe fondul izbucnirii Primului Război Mondial și al nesiguranței din zonă, a pornit spre Blaj, la fratele său, mitropolitul Victor Mihalyi, pentru a-și pune la adăpost soția și cei 12 copii. Pe drum, la Gherla, epuizat de condițiile grele de călătorie a făcut o dublă pneumonie și a murit. Avea 70 de ani și lăsa în urmă o viață întreagă dedicată culturii, limbii și drepturilor poporului român.
Casa în care a locuit în Sighetu Marmației, este din anul 1984 Casa memorială Dr. Ioan Mihalyi de Apșa și funcționează ca muzeu, păstrând atmosfera și mare parte dintre obiectele din timpul vieții lui.
Casa nu a fost doar un loc de locuit, ci un adevărat centru al vieții culturale românești din Maramureș. Aici s-au ținut ședințele Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, înființată la 13 decembrie 1860, organizație pe care a sprijinit-o și a îndrumat-o toată viața. Tot în casa sa au avut loc întâlnirile Societății de Lectură „Dragoșiana”, întemeiată în 1867, care își avea sediul aici. De asemenea, a susținut din punct de vedere material Preparandia, primul institut pedagogic românesc, înființat în 1862. În același timp, a fost un sprijin de nădejde pentru artiștii vremii și s-a implicat cu toată inima și priceperea în viața culturală și socială a românilor din Maramureș. Nu cred că este greșit dacă afirmăm că numele lui Ioan Mihalyi de Apșa este legat de toate instituţiile culturale românești din acea perioadă, majoritatea fiind chiar creaţia sa.
De aceea, Ioan Mihalyi de Apșa rămâne în inima Maramureșului ca un mare patriot care a redat glas trecutului, care ne-a ajutat să înțelegem de unde venim și cât de vechi este firul istoriei noastre aici. A fost un patriot pasionat, un jurist cu minte ascuțită și un cărturar de suflet care nu s-a dat bătut până nu a țesut legătura dintre trecut și prezent.
Vasile Petrovan
