Există, în peisajul nostru politic, un fenomen curios, o formațiune care pare să aibă mai multă putere decât o arată voturile. Nu prin doctrină, nu prin lideri și nici prin performanțe, ci printr-o rețea tăcută, bine unsă, care lucrează din umbră, cu un aer de superioritate morală atent construit. Nu trebuie să-i rostești numele ca să știi exact cine este.
În jurul acestui grup politic s-a ridicat, de ani buni, o adevărată industrie a corectitudinii. ONG-uri cu iz academic care decid, de la o zi la alta, cine e bun și cine e rău, cine merită luminile scenei și cine trebuie trimis în colțul rușinii publice. Nu dezbat, ci etichetează. Nu caută adevărul, ci îl proclamă. Ați observat? Oricine nu se aliniază devine instantaneu retrograd, periculos, înapoiat. Știți despre cine vorbesc?
Apoi vine mecanismul de rușinare, atât de eficient încât aproape a devenit tehnologie. Se ridică o temă, se apasă un buton, iar instituțiile-satelit pornesc orchestrate: indignare calculată, comunicate ferme, analize neutre care nu sunt deloc neutre. Într-o zi, adversarul e pulverizat mediatic. Oare vă sună cunoscut?
Iar dacă vă întrebați de unde apar toți acei experți tineri, zeloși, omniprezenți în ministere, agenții, consilii și comisii, răspunsul este simplu: sunt produsele aceleiași fabrici. Nu tehnocrați, ci misionari. Rolul lor este să transforme statul într-o platformă ideologică, chiar dacă aproape nimeni nu i-a votat. Dar ce contează votul când există expertiză?
Deasupra tuturor plutește o media paralelă, cu bloguri, platforme de fact-checking, influenceri și site-uri care funcționează ca un soi de minister al adevărului absolut. Acolo realitatea este simplă: ai noștri sunt lumina, ceilalți sunt întunericul. Nicio nuanță, nicio discuție, doar alb și negru.
Și, desigur, există și canalul de import. Idei, standarde, presiuni și agende venite din exterior, doar din exterior, turnate direct în politici interne fără dezbatere și fără adaptare. Așa ajung în România concepte și reguli care, de cele mai multe ori, n-au nicio legătură cu realitatea de aici. Dar dacă vine din afară, trebuie implementat, nu?
Iar partea cu adevărat interesantă abia acum vine: această rețea nu poate fi înlăturată prin vot. Poți să votezi împotriva partidului oficial, dar nu poți vota împotriva ONG-urilor, a finanțărilor, a experților plasați strategic. Partidul poate pierde alegerile, dar structura rămâne, veghează, influențează, împinge subtil în aceeași direcție.
Și acum vă întreb din nou, cu un zâmbet amar: știți despre cine vorbesc?
Vasile Petrovan
1 Comentariu în această postare
Auroras Borealis
Mai grav este (sau, grav este!) că nici măcar autorul textului nu crede în ceea ce a scris.
Votanții acestei mișcări sunt conectați la stânga progresistă euro-americană, îl urăsc pe Trump și ideile sale, disprețuiesc identitatea europeană ca valențele ei, acceptă valurile migratorii ce vin peste Europa, ei nu cred că are loc o „islamizare” și nu sunt conștienți că vehiculează concepte și atitudini marxiste și totalitare.