Eleva Denisa-Andra Remeș din Maramureș, printre cei trei bursieri BookLand desemnați la nivel național - 9 ore în urmă
5 greșeli pe care să le eviți când îți alegi fondul de ten - 10 ore în urmă
Walter și Coralia Übelhart transformă Băiuțul în capitala silvoterapiei din Europa - 10 ore în urmă
Lecții de la polițiști pentru copii la Sighet - 11 ore în urmă
Școala Gimnazială Baia Sprie, pe locul I la Concursul Județean de Majorete organizat la Seini - 12 ore în urmă
Sorana Cîrstea scrie istorie la Roland Garros 2026! Victorie incredibilă cu 6-0, 6-0 - 12 ore în urmă
Acțiuni de testare și prevenție privind consumul de alcool în rândul vârstnicilor din Baia Mare - 12 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Facultatea nu mai e ce credeau părinții noștri. Și nici pensia. Iar asta schimbă tot pentru cum ne creștem copiii - 12 ore în urmă
Caravana „European Youth Village” ajunge și la Fărcașa: oportunități pentru tinerii din mediul rural - 13 ore în urmă
Restricții de circulație în Baia Mare pentru Procesiunea de Rusalii organizată duminică seara - 13 ore în urmă
Oana Gheorghiu – Când părerea personală devine politică de stat
Oana Gheorghiu pare să fi uitat că, odată ce urci scările puterii, nu mai vorbești doar în nume propriu. Iar microfonul nu mai este doar un instrument de opinie, ci unul de guvernare. Numită recent viceprim-ministru al României, doamna Gheorghiu și-a inaugurat mandatul cu o declarație care a zguduit liniștea deja fragilă din sistemul judiciar.
Într-un interviu acordat Digi24, vicepremierul a comparat pensiile de serviciu ale magistraților cu „un fel de Caritas”, adăugând că acei bani „se iau de la gura unui copil care se culcă flămând”. O frază dramatică, demnă de o piesă de teatru social, dar complet nepotrivită pentru cineva aflat în vârful executivului.
Ulterior, Gheorghiu a ținut să explice că a fost „doar o opinie personală”. Doar că problema e tocmai aceasta: într-o funcție publică, „părerile personale” devin semnale oficiale. Mai ales atunci când vin de la un vicepremier care are, printre altele, și propriile beneficii viitoare.
Ironia e că nu e prima oară când Oana Gheorghiu se refugiază în scutul „opiniilor personale”. În primăvara acestui an, aceeași doamnă făcea declarații acide la adresa președintelui american Donald Trump, justificându-se ulterior că nu era „om politic”, ci doar un „cetățean liber să spună ce gândește”. Poate că atunci era o scăpare firească, astăzi însă, când semnează documente guvernamentale, libertatea de opinie vine la pachet cu responsabilitatea de funcție.
Și, dacă tot vorbim despre privilegii, ar fi util de amintit că nu doar magistrații au pensii speciale. Diferența e că unii sunt acuzați că „iau de la gura copiilor”, iar alții doar declară, cu seninătate, că au „spus-o ca persoană fizică”.
Statul de drept, se pare, nu se clatină doar de la legi proaste, ci și de la cuvinte aruncate cu lejeritate. Iar în cazul de față, un „Caritas” verbal riscă să devină o datorie morală greu de plătit.
Vasile Petrovan















