S-a sărbătorit hramul Mănăstirii Baia Borșa - 3 ore în urmă
Amintirile care se întorc doar seara - 5 ore în urmă
„Muzica este stilul meu de viață” – Adina Dunca, un munte de talent confirmat de premii excepționale - 6 ore în urmă
7 decembrie – ziua în care România a pierdut moștenirea lui Brâncuși - 7 ore în urmă
Concertul solemn de colinde „Domnul pe Pământ”, de la Catedrala Episcopală din Baia Mare, ajunge la cea de-a XXI-a ediție - 7 ore în urmă
Rezultate foarte bune pentru CSM Baia Mare la Cupa României Fitness Challenge – cadeți - 8 ore în urmă
Inițiativă rară a Penitenciarului Baia Mare – deținuți la masă cu familiile lor, în afara unității - 8 ore în urmă
Un eveniment de rezonanță internațională la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca - 9 ore în urmă
Viktor Orbán se pregătește pentru „lumea de după război” - 11 ore în urmă
Autoturism furat din Ucraina, descoperit la Punctul de Trecere Siret - 11 ore în urmă
O zi a durerii, nu a disputei – domnule Vexler, ați ales greșit momentul
Ziua dedicată memoriei victimelor Holocaustului ar fi trebuit să fie despre reculegere, un moment al tăcerii și respectului, nu despre reproșuri. Totuși, ceremonia din acest an a fost tulburată de acuzațiile lansate de deputatul Silviu Vexler, liderul Federației Comunităților Evreiești, la adresa președintelui Nicușor Dan.

Deși mesajul oficial al zilei ar fi trebuit să vorbească despre memorie și reconciliere, discursul domnului Vexler a ales tonul confruntării. În fața invitaților, el i-a reproșat șefului statului poziția critică față de legea care interzice organizațiile legionare și sancționează discursul antisemit, afirmând că aceasta ar fi oferit „curaj legionarilor și antisemiților”.
Afirmația a fost grea și, într-un asemenea context, nepotrivită. O zi a durerii nu ar trebui să devină o tribună a disputelor. Totuși, sub cuvintele lui Vexler se află o neliniște reală, teama ca memoria Holocaustului să nu fie diminuată de ambiguități sau interpretări care lasă loc negării și reabilitării extremismului.
Antisemitismul – definit oficial de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) – reprezintă „o anumită percepție despre evrei, care se poate manifesta prin ură față de aceștia. Manifestările sale pot fi îndreptate împotriva persoanelor evreiești, a proprietăților lor, a instituțiilor comunitare sau religioase”.
Această definiție arată limpede că antisemitismul nu înseamnă doar o opinie sau o idee, ci o atitudine care, de-a lungul istoriei, a produs suferință, violență și moarte.
Președintele Nicușor Dan a ales, în fața criticilor, o atitudine rezervată. El nu a răspuns direct atacului, ci a amintit esențialul: nevoia de a combate ura, intoleranța și xenofobia, indiferent de formă. „Comemorăm azi un eveniment tragic din istoria noastră, în care foarte mulți oameni au murit doar pentru simplul motiv că aveau o altă apartenență etnică”, a spus președintele, pledând pentru un discurs public bazat pe toleranță și dialog.
De altfel, disputa dintre cei doi nu este una nouă. Ea își are originea în așa-numita „lege Vexler”, prin care se consolidează sancțiunile împotriva organizațiilor cu caracter legionar și a propagandei antisemite. Actul normativ a fost contestat la Curtea Constituțională de către șeful statului, care a considerat că unele articole limitează libertatea de expresie. CCR a respins sesizarea, confirmând constituționalitatea legii, însă președintele și-a menținut rezervele, anunțând că va retrimite actul în Parlament pentru clarificări.
Dincolo de detalii juridice sau divergențe de interpretare, rămâne o întrebare fundamentală: cum păstrăm vie memoria unei tragedii fără a o transforma într-o armă politică?
Cuvintele lui Vexler – „Cuvintele sunt mai puternice decât armele” – sunt adevărate dar, domnule deputat, forța lor stă în echilibru, nu în acuză, și nu în astfel de momente.
Vasile Petrovan















