Gheorghe Chindriș, maramureșeanul care a creat primul sat românesc din SUA, găsit decedat în casă - 47 minute în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Scurtă meditație la Dreapta Judecată a lui Dumnezeu - 2 ore în urmă
Maramureș, în Top 10 Destinații FIJET România 2026 - 3 ore în urmă
Fărșangul din Dămăcușeni, ritualul care vestește primăvara în Țara Lăpușului - 4 ore în urmă
Șoferii care contestă suspendarea vor putea rămâne fără permis până la decizia finală - 4 ore în urmă
Paula Seling avertizează asupra unor conturi false care îi folosesc identitatea pentru a cere bani și cadouri - 7 ore în urmă
„Mărțișor – leagăn de dor”: La Sarasău se organizează un atelier de creație pentru copii - 7 ore în urmă
Blind Date with a Book – o întâlnire surprinzătoare cu lectura la Liceul Teoretic „Bogdan-Vodă” din Vișeu de Sus - 7 ore în urmă
Primăvară azi, iarnă mâine: ce anunță meteorologii - 7 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (I) - 8 ore în urmă
Oameni, capital și tehnologie
România trece printr-o perioadă de mari schimbări, unele vizibile, altele obscure și neînțelese, dar care marchează direcția în care țara noastră se poate dezvolta sau stagna. În acest context, ecuația creșterii pare profund dezechilibrată. Oricât de mult am discuta despre oameni, capital și tehnologie (cele trei ingrediente fundamentale ale progresului), efectul lor real este diluat de ineficiența sistemului, de lipsa viziunii politice și de interesul limitat al clasei conducătoare pentru binele comun.
Oamenii există. Avem tineri bine pregătiți, specialiști motivați, cercetători, antreprenori cu idei inovatoare și comunități capabile să producă schimbarea necesară. Și totuși, potențialul lor este adesea blocat de birocrația excesivă, favoritisme, legislație incoerentă și lipsa unor cadre transparente pentru dezvoltare. În loc să fie motorul creșterii, oamenii devin martori pasivi ai stagnării și, în multe cazuri, se văd obligați să emigreze pentru a-și valorifica talentul.
Capitalul există, teoretic. Investițiile interne sau externe sunt anunțate cu fast, cu aplauze politice și conferințe de presă, dar realitatea ne-a dovedit că banii se pierd frecvent în proiecte greoaie, licitații obscure sau scheme politice care servesc interesele unui grup restrâns, nu nevoilor comunității sau economiei. România dispune de resurse, dar nu are instrumentele funcționale care să transforme aceste resurse în valoare reală și durabilă.
Tehnologia, ingredientul care ar putea compensa lacunele oamenilor și ale capitalului, rămâne mereu la stadiul de promisiune. Infrastructura digitală este fragmentată, investițiile în inovare sunt mai mult pentru imaginea politică, iar cercetarea românească este subfinanțată și insuficient conectată la nevoile reale ale pieței. Astfel, tehnologia care ar putea accelera progresul devine, în cele mai multe cazuri, un simbol al ceea ce ar putea fi, nu ceea ce este.
Adevărul incomod este că, în timp ce ecuația oameni, capital și tehnologie ar fi simplă în teorie, în România ea nu funcționează pentru majoritatea. Politicul, în loc să fie facilitatorul creșterii, devine cel mai adesea obstacol. Partidele schimbă regulile după interese proprii, iar responsabilitatea rămâne superficială la toate nivelurile instituționale. Societatea civilă, deși activă, este încă prea slabă pentru a impune transparență și responsabilitate reală.
Concluzie: Dacă România vrea să crească cu adevărat, trebuie să înțeleagă că nu este suficient să avem oameni, capital și tehnologie, trebuie să construim instituții funcționale, să promovăm transparență și responsabilitate, să implementăm politici care să transforme potențialul în rezultate concrete. Până atunci, ecuația rămâne un exercițiu teoretic: ingredientele există, dar efectul lor real continuă să lipsească!
Vasile Petrovan















