Vă mai amintiți cum a început totul? Kremlinul ne explica, cu aer grav și hărți „clasificate”, că Ucraina voia să intre în NATO și asta reprezenta o amenințare existențială pentru Rusia. Era vorba despre securitate, despre granițe strategice, despre „nu ne mai împingeți spre zid”.
Ei bine… se pare că la masa negocierilor din august 2025, în Alaska, subiectul NATO a dispărut ca prin minune. Puf! Nici urmă.
Acum, mai exact pe 15 august, Vladimir Putin și Donald Trump vor discuta „pacea” printr-un posibil schimb de teritorii. Adică exact ceea ce Ucraina spune de trei ani că nu va accepta: recunoașterea, direct sau indirect, a anexărilor rusești. Președintele Zelenskyy a repetat, aproape exasperat, că Ucraina nu oferă pământ ocupanților. Dar la Washington și Moscova pare să existe alt apetit: „hai să închidem conflictul, chiar dacă închiderea vine cu o semnătură pe harta redesenată de Rusia”.
Liderii europeni, de la Paris la Varșovia, încearcă să reamintească un detaliu banal, dar esențial: nu negociezi viitorul Ucrainei fără Ucraina la masă. Însă locul ales – Alaska – pare mai degrabă un decor de izolare diplomatică, unde Putin ar putea „convinge” pe Trump fără bruiajul incomod al vocilor europene.
Ironic, nu? Pornim un război sub pretextul „NATO ne invadează spațiul strategic” și, trei ani mai târziu, ajungem să discutăm liniștiți cum se poate legitima ocuparea unor teritorii ucrainene. Dacă asta nu e o demonstrație de memorie selectivă la nivel geopolitic, nu știu ce este.
Problema e că acest tip de „uitare voită” nu e doar o gafă politică – e o greșeală strategică care ar putea lăsa în istorie imaginea unui președinte american ce a pus ștampila pe anexările Rusiei.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
