La USR, idealurile par să fie bune doar pentru afișele electorale. În spatele ușilor închise, adevărul este mult mai murdar, mai mizerabil. Odată cu eliminarea Elenei Lasconi de la conducerea partidului, au început să iasă la iveală detalii care spun multe despre modul în care funcționează cu adevărat „noul val” din politică: fără scrupule, fără loialitate, cu un singur scop, puterea cu orice preț.
Una dintre cele mai grăitoare dezvăluiri vine chiar din interiorul partidului. Într-o discuție înregistrată, obținută de publicația Gândul, Ionuț Moșteanu, liderul deputaților USR și orchestratorul recentului puci împotriva lui Lasconi, recunoaște senin că el a fost unul dintre cei care i-au luat partidul chiar fondatorului său, Nicușor Dan.
„Eu m-am certat cu el. I-am luat partidul în 2017. Sunt unul dintre ăia care i-am luat partidul. L-am dat afară, l-am împins. Atunci, era mai bine să conducem noi și-a fost bine c-am condus noi partidul. Are niște lipsuri.”
Deși oficial, Nicușor Dan a spus că și-a dat demisia, în spatele acestei ieșiri „elegante” din scenă se ascunde un adevăr cinic: a fost dat la o parte din propria construcție politică de o echipă care considera că poate juca mai bine rolul de lider.
Iată ce mai declară Moșteanu fără rețineri:
„Ce înseamnă partidul de atunci? Partidul era bine așezat, pe picioare, care funcționa, avea structuri funcționale, oameni în toată țara; unii mai buni, unii mai răi. Că nu sunt toți genii, că n-ai de unde! Dacă erau toți harnici și geniali, eram… noi conduceam toată România asta.
Și, mă rog, partidul se va face țăndări și noi ne vom duce, ne vom face alt partid, sau ne ducem care încotro mai vedem sau stăm, pur și simplu, agățați de niște mandate 3 ani și mai vedem dup-aia.”
Este o recunoaștere brutală că, în realitate, USR a fost tratat ca un vehicul personal pentru cariere politice, nu ca un proiect pentru cetățeni. Strategiile nu mai țin de ideologie, ci de aritmetică de grup și instinct de haită: „ne facem alt partid”, „stăm agățați de mandate”, „vedem noi după aia”.
Dar poate cel mai ironic moment e acela în care Moșteanu admite că PNL a avut un candidat mult mai capabil decât al lor la alegerile locale din 2024, referindu-se la Sebastian Burduja. Chiar și așa, Burduja a luat doar 8%, în timp ce Nicușor Dan, cel dat la o parte, a câștigat cu 45%.
„Decât… Burduja, apropo! Dacă e să judecăm așa, Burduja e mai mișto decât el. La toate punctele. E smart, e destupat, e articulat e… pana mea! Dacă aș veni așa, n-aș consuma politică, m-aș uita la Nicușor, m-aș uita la Burduja, aș zice: mă, Burduja ăsta are tot ce-i trebuie! A luat Burduja 8(%), ăsta 45(%). F…g s…t!”
O vorbă din bătrâni spune că roata se învârte… Iar acum, exact omul căruia i-au „suflat” partidul este cel pe care astăzi îl curtează și îl laudă cu rânjete pe față, cu speranța că îi va putea scoate din groapa politică în care singuri s-au afundat. Ironie a sorții? Nu. Doar cinismul nemăsurat al unui joc de putere.
Aceasta este fața adevărată a USR de azi: o formațiune care a plecat la drum cu lozinci despre moralitate, integritate și „altfel de politică”, dar care a ajuns să-și elimine propriii lideri, să se destrame în lupte interne și să se ghideze, mai mult decât oricare alt partid, după vechiul dicton machiavelic: scopul scuză mijloacele!. Dar în acest caz, nu mai ține.
Vasile Petrovan
