Festivalul Național Concurs de Muzică Folk „Floare de Colț” revine la Sighetu Marmației în 15-16 august - 2 ore în urmă
Au început înscrierile la masteratul de Etnoturism din Baia Mare; Candidații se pot înscrie până pe 27 iulie - 2 ore în urmă
Urs semnalat în Săliștea de Sus - 2 ore în urmă
Expoziția de pictură „Între semn și culoare”, semnată de Ileana Ioana Moldovan, se vernisează la Muzeul Satului Baia Mare - 5 ore în urmă
Zi de poveste la Muzeul Satului Baia Mare: Copiii au creat brățări și coliere croșetate - 5 ore în urmă
„Lupul Daco Spartan” revine la Breb: Ultimele locuri disponibile pentru aventura cu obstacole dedicată întregii familii - 5 ore în urmă
Floarea de colț a înflorit în Parcul Național Munții Rodnei - 5 ore în urmă
Lucacista Ariana Brăilescu, premiată la Concursul Național de Comunicări Științifice ale Elevilor de Liceu la Geografie - 5 ore în urmă
O minune născută în Maramureș: Părintele Irineu Bârle și fiul său de suflet, Moise, primul avocat african din județ - 7 ore în urmă
Mesajul Preasfințitului Părinte Iustin cu prilejul aniversării zilei de naștere a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României - 7 ore în urmă
Intrarea în Ierusalim – Povestea Floriilor
Floriile, sărbătoare semnificativă pentru creștini, sunt adânc înrădăcinate în tradiție și istorie. Deși denumirea „Floriile” ar putea evoca o legătură cu mitologia romană, unde Flora, zeița florilor și a rodirii, era venerată în cadrul serbărilor primăvăratice, sensul acestei sărbători a evoluat în creștinism, având o semnificație mai profundă, legată de evenimentul biblic al Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Această zi comemorează momentul când Iisus Hristos, călărind pe un măgar, a intrat în Ierusalim, iar mulțimile îl întâmpinau cu ramuri de palmier, strigând „Osana!” și recunoscându-l ca Regele lor. Intrarea Mântuitorului în cetatea sfântă este un simbol al smereniei și al păcii, spre deosebire de un conducător pământesc, care ar fi intrat în cetate pe un cal, simbol al războiului și al puterii. Măgarul, animalul blând și modest, subliniază umilința și iubirea lui Hristos pentru oameni.
Desigur, se știe că „Floriile” sunt strâns legate și de tradițiile bizantine, care au influențat evoluția obiceiurilor religioase. În Constantinopolul medieval, începând cu secolul al X-lea, demnitarii erau răsplătiți cu ramuri de palmier și flori frumos mirositoare, ca simbol al respectului și recunoașterii autorității divine. Aceste obiceiuri s-au răspândit treptat și în restul lumii ortodoxe și catolice.
Deși în relatările biblice din Evanghelia după Matei (21, 8) nu se menționează direct florile, ci doar ramuri și haine, simbolismul florilor a pătruns în tradiția Floriilor, având un rol central în manifestările de bucurie și înnoire a naturii. În multe culturi ortodoxe, florile sunt folosite pentru a înfrumuseța bisericile și pentru a fi binecuvântate de preot, iar credincioșii își iau ramuri de salcie, simbolizând victoria vieții asupra morții, pentru a le păstra ca amintire.
Istoria acestei sărbători arată cum o tradiție păgână, legată de cultul zeiței Flora, a fost transformată în semnificația creștină a Floriilor, iar numele „Floriile” nu se referă doar la florile în sine, ci și la „înflorirea” spirituală a credincioșilor care întâmpină intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
Astfel, Floriile nu sunt doar o sărbătoare a primăverii, ci și o zi de reflecție asupra sacrificiului lui Iisus Hristos, un moment de pregătire pentru Paște, care aduce speranță și mângâiere, încurajând credincioșii să pășească în lumină și înviere. Este o zi a bucuriei și a înnoirii spirituale, în care „Osana” răsună din inimile tuturor celor care-L primesc pe Mântuitorul.
Vasile Petrovan















