Școală reabilitată cu 2,4 milioane de lei, dar cu clase mutate. Ce se întâmplă la Ciocotiș - 19 minute în urmă
Imaginea pe care fotbalul o așteaptă de 20 de ani: Messi și Ronaldo ar putea fi coechipieri - 51 de minute în urmă
Peste 200 de elevi din nouă localități maramureșene studiază în acest an școlar opționalul „Educație pentru peisaj” - 1 oră în urmă
De la Paris și Berlin la malul Săsarului. Cum a devenit Baia Mare casa lui Alexandru Ziffer - 2 ore în urmă
8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, cea dintâi mare sărbătoare din noul an bisericesc - 2 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, marți 8 septembrie 2026 - 3 ore în urmă
Festivalul Toamnei „La Ungureni”, la prima ediție: două zile de tradiție, muzică și voie bună în Țara Lăpușului - 12 ore în urmă
Poate El Niño să schimbe iarna în Maramureș? Explicația pe înțelesul tuturor - 14 ore în urmă
O companie din Maramureș, lider mondial în componente din aluminiu pentru industria aeronautică - 17 ore în urmă
Trei posturi disponibile la Primăria Călinești. Pentru două nu se cere vechime - 18 ore în urmă
Intrarea în Ierusalim – Povestea Floriilor
Floriile, sărbătoare semnificativă pentru creștini, sunt adânc înrădăcinate în tradiție și istorie. Deși denumirea „Floriile” ar putea evoca o legătură cu mitologia romană, unde Flora, zeița florilor și a rodirii, era venerată în cadrul serbărilor primăvăratice, sensul acestei sărbători a evoluat în creștinism, având o semnificație mai profundă, legată de evenimentul biblic al Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Această zi comemorează momentul când Iisus Hristos, călărind pe un măgar, a intrat în Ierusalim, iar mulțimile îl întâmpinau cu ramuri de palmier, strigând „Osana!” și recunoscându-l ca Regele lor. Intrarea Mântuitorului în cetatea sfântă este un simbol al smereniei și al păcii, spre deosebire de un conducător pământesc, care ar fi intrat în cetate pe un cal, simbol al războiului și al puterii. Măgarul, animalul blând și modest, subliniază umilința și iubirea lui Hristos pentru oameni.
Desigur, se știe că „Floriile” sunt strâns legate și de tradițiile bizantine, care au influențat evoluția obiceiurilor religioase. În Constantinopolul medieval, începând cu secolul al X-lea, demnitarii erau răsplătiți cu ramuri de palmier și flori frumos mirositoare, ca simbol al respectului și recunoașterii autorității divine. Aceste obiceiuri s-au răspândit treptat și în restul lumii ortodoxe și catolice.
Deși în relatările biblice din Evanghelia după Matei (21, 8) nu se menționează direct florile, ci doar ramuri și haine, simbolismul florilor a pătruns în tradiția Floriilor, având un rol central în manifestările de bucurie și înnoire a naturii. În multe culturi ortodoxe, florile sunt folosite pentru a înfrumuseța bisericile și pentru a fi binecuvântate de preot, iar credincioșii își iau ramuri de salcie, simbolizând victoria vieții asupra morții, pentru a le păstra ca amintire.
Istoria acestei sărbători arată cum o tradiție păgână, legată de cultul zeiței Flora, a fost transformată în semnificația creștină a Floriilor, iar numele „Floriile” nu se referă doar la florile în sine, ci și la „înflorirea” spirituală a credincioșilor care întâmpină intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
Astfel, Floriile nu sunt doar o sărbătoare a primăverii, ci și o zi de reflecție asupra sacrificiului lui Iisus Hristos, un moment de pregătire pentru Paște, care aduce speranță și mângâiere, încurajând credincioșii să pășească în lumină și înviere. Este o zi a bucuriei și a înnoirii spirituale, în care „Osana” răsună din inimile tuturor celor care-L primesc pe Mântuitorul.
Vasile Petrovan










