CS Minaur, calificare în sferturile Cupei României - 7 ore în urmă
Ce joburi te așteaptă în Maramureș: o analiză pe baza statisticilor Jooble - 9 ore în urmă
Socoteli pentru CS Minaur spre a mai urca în clasament, după trei eșecuri la rând - 9 ore în urmă
Lecție despre Nașterea Domnului pentru micuții „Fluturași” de la Grădinița Săcălășeni - 9 ore în urmă
Raluca Maria Chira, o voce tânără care cucerește scena prin talent și pasiune - 9 ore în urmă
Prim-ministrul bulgar, Rosen Jeliazkov, a demisionat după revolta publică împotriva taxelor și corupției - 10 ore în urmă
Povestea lui Lucian Mihalache și a sanctuarului Megafauna - 11 ore în urmă
O altfel de ședință cu părinții, la Suciu de Sus - 11 ore în urmă
Pavel Bartoș a încântat cu prezența publicul băimărean, în cadrul premierei filmului „Crăciun cu Ramon” - 12 ore în urmă
Sute de noi dosare aprobate de AFM în cadrul Programului Rabla pentru persoane fizice - 12 ore în urmă
Erdogan și obsesia puterii – Proteste uriașe în Turcia, ignorate de mass-media
Două milioane de turci au ieșit pe străzile din Istanbul pentru a protesta împotriva unui regim care pare tot mai preocupat de menținerea controlului absolut. Însă, în loc de relatări obiective, televiziunile pro-guvernamentale difuzează emisiuni de gătit, prezentând o realitate paralelă. Așa cum se întâmplă în Rusia lui Putin sau în alte state unde liderii nu se mai pot despărți de putere, și în Turcia accesul la informație este distorsionat, iar presa independentă se află sub o presiune tot mai mare.
Mass-media din Turcia, controlată în proporție de peste 85% de către regimul Erdogan, construiește o narativă în care protestatarii sunt prezentați drept vandali și dușmani ai statului. Orice opoziție este catalogată ca fiind subversivă, iar liderii care contestă sistemul sunt eliminați prin acuzații controversate. Aceeași strategie de demonizare a oponenților este folosită și în alte regimuri autoritare, unde puterea devine un scop în sine, iar alegerile sunt doar un pretext pentru a justifica continuitatea unui lider „de neînlocuit”.
Scânteia care a aprins furia populară a fost arestarea lui Ekrem Imamoglu, politician de opoziție și una dintre cele mai mari amenințări pentru regimul Erdogan. Acuzațiile aduse acestuia – de la conducerea unei organizații criminale până la corupție și fraudă – sunt văzute de susținătorii săi ca fiind motivate politic. Imamoglu a fost transferat în închisoarea Silivri, iar protestele masive din Istanbul sunt o reacție la ceea ce mulți consideră o tentativă a președintelui de a elimina orice rival înaintea alegerilor din 2028.
Erdogan se află la conducerea Turciei de mai bine de două decenii, fie ca prim-ministru, fie ca președinte. Asemenea lui Putin, care și-a prelungit mandatele prin modificări constituționale, și Erdogan a schimbat fundamental structura statului turc, transformând Turcia într-o republică prezidențială și centralizând puterea.
Aceeași tendință este vizibilă și în alte colțuri ale lumii. În Statele Unite, actualul președinte Donald Trump a menționat recent că ar trebui modificată Constituția pentru a-i permite să rămână la putere și după actualul mandat. Deși America este o democrație consolidată, ideea că un lider ar trebui să-și prelungească șederea la putere ridică semne de întrebare privind fragilitatea principiilor democratice la nivel global.
În timp ce Erdogan își consolidează regimul, iar protestele sunt reduse la tăcere prin cenzură și represiune, Turcia se îndreaptă spre un punct critic. Potrivit ultimilor date oficiale, peste 2.000 de persoane au fost arestate, dintre care câteva sute (studenți, jurnaliști, chiar și avocatul lui Imamoglu) au fost încarcerate. Cu toate acestea, manifestațiile continuă iar mesajul protestatarilor este clar: „Destul e destul!” Însă rămâne de văzut dacă sistemul construit de Erdogan le va permite turcilor să-și facă vocea auzită la urne sau dacă istoria se va repeta, iar un alt lider care refuză să renunțe la putere va sfida voința populară.
Vasile Petrovan
















