Măsuri dispuse de ISU de sărbători și recomandări - 22 minute în urmă
„Săptămâna Verde” la muzeu: grupuri numeroase de elevi au trecut pragul Muzeului de Istorie și Arheologie din Baia Mare - 54 minute în urmă
Săptămâna Verde: elevii din Șomcuta Mare s-au mobilizat pentru protejarea mediului înconjurător - 2 ore în urmă
Clipa de natură, episodul 3 - 2 ore în urmă
Ziua Porților Deschise la ACS Dragonul Baia Mare: pasionații de arte marțiale sunt invitați să descopere sportul Taekwon-Do ITF, în luna aprilie - 3 ore în urmă
Întâlnire interculturală internațională la Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare: un grup de elevi italieni a pășit în universul roboticii și tehnologiei - 4 ore în urmă
Patru elevi ai Liceului Tehnologic „George Barițiu” Baia Mare, calificați la etapa interjudețeană a concursului „Technofrancais- Cei mai buni liceeni francofoni” - 4 ore în urmă
„Din suflet de creștin”: Cine sunt artiștii care vor cânta în cadrul Concertului de pricesne de la Catedrala Episcopală din Baia Mare - 4 ore în urmă
Spitalul Orășenesc Târgu Lăpuș face angajări - 4 ore în urmă
Unde liturghisesc ierarhii în Duminica Floriilor - 5 ore în urmă
Simbolistica ramurilor de salcie de la Florii
Astăzi, credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile.
Creștinii care merg la Sfânta Liturghie pot lua ramuri de salcie, pe care le duc acasă și împodobesc locuința. Dar ce simbolizează aceste ramuri de salcie?
Prima mențiune a ramurilor purtate de creștini la praznicul Floriilor o regăsim în Jurnalul Egeriei, o pelerină din Europa vestică, ce a vizitat Țara Sfântă spre sfârşitul secolului al IV-lea. Jurnalul ei este un document deosebit de important pentru istoria bisericii, deoarece informațiile referitoare la practicile liturgice, la ierarhia bisericească sau la sărbătorile bisericești ne ajută să reconstituim epoca respectivă. Astfel, Egeria consemnează faptul că, de Florii, credincioșii urcau în Muntele Măslinilor cântând rugăciuni și purtând ramuri în mâini, arată doxologia.ro.
Încă din cele mai vechi timpuri, ramurile de finic erau considerate ca fiind simboluri ale biruinţei și, de aceea, romanii își întâmpinau câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu astfel de ramuri. Odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim, acestea capătă o semnificaţie mult mai profundă, devenind semn al biruinţei asupra morţii pe care Iisus Hristos a învins-o prin învierea lui Lazăr din morţi, dar mai ales prin Învierea Sa. Tot cu acest înțeles sunt amintite ramurile de finic și în cartea Apocalipsei: „După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apocalipsa 7, 9).
Având în vedere că aceste ramuri poartă binecuvântarea lui Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, cel mai potrivit ar fi ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură. În satul tradiţional, gospodarii păstrează salcia binecuvântată chiar și după ce se usucă, împodobind cu ea icoanele, uşile sau ferestrele caselor, mai arată sursa citată în acest articol.
C.Ț.















