Puține localități se pot lăuda cu o monedă proprie și care să intre efectiv în circuitul financiar-comercial al localității. Iar acest lucru se întâmpla în Băiuț chiar în perioada Evului mediu!
În această perioadă, Principii Transilvaniei dădeau în arendă minele din Principat, arendașii fiind în principal investitori străini, dar și autohtoni.
Așa s-a întâmplat și la Băiuț, când mina a fost arendată de către olandezul Gerard Lissibona, acesta fiind unul dintre cei care care a introdus și implementat acest sistem financiar paralel cu cel existent deja la data respectivă.
Numiți și feningi minerești, doar câteva localități miniere aveau propria monedă (Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Zlatna ), cu care populația, care lucra în cadrul minei se putea aproviziona cu cele necesare traiului. În Băiuț, fiind o localitate destul de izolată, nu doar minierii erau plătiți cu aceste monede, ci și alte categorii sociale cum erau pădurarii, funcționarii publici etc., devenind principala monedă de circulație în localitate, în comparație cu celelate localități amintite unde aveau o circulație restrânsă doar în apropierea minelor arendate.
Dacă această monedă rezolva o problemă existențială, avea în schimb unele dezavantaje:
-circulația monedei era valabilă doar pe raza localității, nefiind acceptată de alte localități miniere învecinate
-era turnată din cupru, material ieftin și ușor de falsificat
-nu se putea converti oficial în monezi de argint sau aur nefiind întotdeauna recunoscută de autoritatiile statului, conversia fiind făcută doar la ,,case de schimb” private.
Cu toate că aceste inconveniente creau anumite nemulțumiri din partea populației, sistemul monedelor mineresti a funcționat o perioadă de timp îndelungată. Crearea și producerea acestor monede era făcută de către Breasla argintarilor în celebra Monetărie a orașului Baia Mare.
Aici meșterii argintari creau ,,designul” monedei respective după care era bătută de către alți membrii ai breslei.
Există discuții între numismați dacă aceste monede aveau o valoare nominală sau nu, având în vedere că pe unele mai apar câteodată cifre romane dar care pot fi de asemenea asociate cu litere. O teorie interesantă este faptul că neavând o valoare nominală trecută pe ele, valoarea lor ar fi fost stabilită de arendaș în funcție de fluctuația prețului aurului, a productivității și a costurilor produselor, care puteau varia de la o lună la alta, Exista o evidență strictă a monedelor introduse în circulație pentru a prevenii fraudarea lor.
Revenind la moneda localității Băiuț, este de departe cea mai frumoasă monedă minerească din punct de vedere al designului. Pe avers ne atrage atenția Litera G (care era atribuită Monetăriei din Baia Mare) dispusă între două coloane care au deasupra lor simbolul florilor de crin. Între cele două coloane apare și o bară transversală care reprezintă litera N în oglindă, o formă de scriere din perioada renaștentistă. Tot pe avers avem trei rozete cu șase petale care pot reprezenta un simbol floral, deși flori pe tipul șase sunt foarte rare, putând fii asociată și cu simbolul stelei Sirius. Pe revers apar literele J întors și B, de asemenea cele două ciocane de miner, flori de crin, litera V sau 5 roman. De asemenea se evidențiază mai multe puncte care împreună sugerează parcă arborele sefirotic.
Dacă să o privim din punct de vedere al simbolisticii, moneda localității Băiuț are o foarte mare însemnătate în ceea ce privește curentul filozofic în această perioadă a renașterii, a dezvoltării artei și științei la nivel european. Din păcate numărul acestor monede existente în colecțiile muzeale și particulare este foarte mic, de la exemplare unicat până la maximum 5-10 bucăți dintr-un tip de monedă ceea ce impune o protecție mărită și o inventariere exactă a lor. Această inedită monedă a localității Băiuț, chiar dacă circula sub formă fizică, prin modul de evidențiere și fluctuațile valorice ale ei o putem compara cu renumitul Bitcoin al zilelor noastre, fiind o curioozitate care va stârni probabil interesul economiștilor și nu numai, de a vizita locul unde aceasta a circulat acum 400 de ani și anume La Capătul Lumii, locul unui nou Început!
