Tânăra Cristina Conț are nevoie în continuare de sprijinul semenilor; Care e starea sa - 5 ore în urmă
Clădire abandonată, găsită de Mihai Morar într-o zonă pitorească din Maramureș - 7 ore în urmă
7 mai 1986: Amintiri unice din Maramureș cu victoria Stelei București - 7 ore în urmă
PS Timotei Sătmăreanul a slujit în Parohia Ortodoxă Rozavlea în a treia zi de Paști - 7 ore în urmă
Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER, se apropiei - 8 ore în urmă
Cum s-a sărbătorit Paștele în urmă cu 120 de ani, în Baia Mare - 9 ore în urmă
Hramul bisericii „Sfântul Apostol Toma” din Oarța de Sus - 10 ore în urmă
Bani pentru Centru Comunitar Integrat la Săliștea de Sus - 10 ore în urmă
Caravana „Prim Răspuns în Comunitate” a poposit și în Baia Mare - 10 ore în urmă
Rata șomajului în Maramureș, mai mică decât la nivel național - 11 ore în urmă
Agricultura de altădată: „Amu’ rămân bugăte pământuri pustii, atunci n-o rămas nici măcar o brazdă nelucrată”
În urmă cu câteva decenii, agricultura era principala ramură prin care oamenii îşi câştigau existenţa, însă astăzi aceasta nu mai este practicată cu atâta îndârjire de către ţăranii maramureşeni, deoarece, spun ei, “nu se mai merită”.
O maramureșeancă de 77 de ani îşi aminteşte de acea perioadă în care agricultura juca un rol însemnat în viaţa oamenilor, dar găseşte şi câteva cauze pentru starea dificilă în care a ajuns astăzi acest domeniu.
“Mai demult s-o meritat să fii agricultor, atunci din asta ai trăit. Oamenii n-o avut atâţia bani, da’ tăţi o sămânat, o arat, o grăpat cu vacile; o fost tare mult de lucru atunci. Amu’ îi mai uşor lucru, da îs scumpe tăte… motorina, oloiu de tractor… cine nu are tractor îi şi mai rău, că trebe să plăteasca pe altu’ să i le facă. Amu’ rămân bugăte pământuri pustii, atunci n-o rămas nici măcar o brazdă nelucrată. Atunci se ducea pă câmp numa’ gunoi de casă, amu’ cred că s-o învăţat pământu’ cu îngrăşămintele aieste şi dacă nu pui nu se face. N-o fost nici gonji de picioici, nici atâtea buruiene să tăt trebuiască erbicidate ca amu’. Oamenii o zâs că amercanii o venit cu gonjile şi ni le-o ţâpat din avion”.
Noroc cu cultura de in
De asemenea, aceasta îşi aminteşte şi de taxele care îi împovărau pe oameni, dar şi de profitul câştigat de pe urma cultivării de in.
“Atunci am dat şi cote bugăte (de grâu, de mălai, de fân, de lapte) şi o trebuit să plătim şi impozit. De multe ori după ce dădeam cotele nici nu ne mai rămânea grâu să facem pită, mâncam mălai, iar când veneau aia de la consiliu după impozit şi nu aveai banii, iţi luau hainele, perinile şi dricaru’ din casă. Batăr am fost tare cu noroc că am putut cultiva in, că l-am dus la topitorie în Ulmeni şi am făcut bani pe el.
Atunci când îl culegeai trebuia să-l legi pân’ două locuri – pe lângă rădăcină şi acolo pe lângă bobiţăle cele care erau deasupra – şi apoi se măsura distanţa dintre cele două aţă şi după cât o fost de mare aşa ţi l-o plătit de scump”.
L.C.H.
Foto: Agerpres