Strada Gheorghe Şincai a fost una din arterele oraşului, care “a trăit” transformările oraşului de-a lungul vremii. Ea porneşte din Centrul Vechi al municipiului Baia Mare, “fieful” istoric al oraşului.
În Piaţa Centrală se lua pulsul oraşului. Înainte de cel de-al doilea război mondial, aici era loc de târg, de întâlnire, de socializare. Ulterior, oborul a fost externalizat, iar Centrul Vechi a devenit loc de recreere, iar clădirile din zonă au primit funcţii administrative pentru instituţiile culturale.
A fost un imens sens giratoriu, iar în mijloc a fost așezat un monument al soldatului sovietic, considerat cel care a scăpat România de jugul nemțesc. Acesta a fost realizat în 1954 și purta numele de “Obeliscul eliberării”. Centrul administrativ avea să se mute mai întâi în Centrala Minelor. Ulterior, s-a construit actuala clădire a Primăriei Baia Mare şi Palatul Administrativ. În faţa Centralei Minelor a fost amenajată Piaţa Revoluţiei, la început denumită Gheorghe Gheorghiu-Dej. Între piaţă şi sediul Remin se afla statuia minerului, care străjuia spaţiul de recreere. Să nu uităm că între actuala primărie şi casele de mai sus, către Centrul Vechi, se află Colegiul Naţional “Gheorghe Şincai”, cel care a dat numele străzii, după revoluţie. Clădirea colegiului, construită între anii 1903-1906, este monument istoric și de arhitectură.
# Case demolate pentru Palatul Administrativ
Palatul Administrativ a fost construit la sfârşitul anilor ‘60. Termenul de finalizare a fost stabilit în 1969. Nicolae Ceauşescu a efectuat chiar o vizită în Baia Mare la acel moment. Acesta ar fi fost extrem de nemulţumit de faptul că maramureşenii au construit pentru Sfatul Popular o clădire atât de mare. Autorităţile judeţene ar fi fost acuzate că ar fi risipit resursele şi au cheltuit prea mulţi bani pentru sediul administrativ. Unii maramureşeni spun că dictatorul chiar ar fi fost la un pas să ceară demolarea clădirii. Ulterior, lucrurile s-au calmat, iar Palatul Administrativ a rămas în picioare. În ceea ce priveşte clădirea, la construcţia ei s-a folosit ca inspiraţie stilul tradiţional maramureşean. Acesta a fost îmbinat cu multe elemente futuriste. Pentru ca această clădire să fie ridicată, multe case particulare au trebuit demolate. Acestea nu erau clădiri foarte frumoase, majoritatea fiind case simple, modeste.
# O legendă urbană
Era în zona aceea o stradă numită Opincarilor, iar în dreptul Palatului Administrativ, peste râul Săsar, exista o punte. După anii ‘60, casele respective au început să fie demolate una după cealaltă. Acele case, din zona respectivă, aparţineau evreilor. Istoria orală pomeneşte că, tot prin anii ‘60, în zona respectivă a avut loc o crimă în familia unui medic veterinar.
Medicul respectiv și-a atacat soția și cele două fiice, după care a mers la biserică și s-a sinucis. Din câte se cunoaşte, soția lui a supraviețuit, fiicele nu. Multă vreme după aceea s-au mai văzut urmele de sânge. Ultima casă din zonă care s-a demolat a fost chiar a medicului veterinar respectiv.
# Cofetăria Crinul
Tot pe Şincai, în colţul nord-estic al Platoului, se afla celebra cofetărie Crinul (cu bucătăria renumită pentru prăjituri şi alte dulciuri), mutată de la OJT (Oficiul Judeţean pentru Turism). De la Crinul în sus erau numai case, relatau cei care au prins aceste vremuri. Chiar vizazi de Crinul exista pe atunci o stație de autobuz. Peisajul s-a schimbat teribil, însă, după apariţia Palatului Administrativ şi modernizarea zonei. Seniorii orașului care au prins acele vremuri își amintesc schimbările prin care a trecut strada Șincai. Puțini au prins vremea când erau numai case aici. Cert este că strada Șincai este una dintre străzile pe care s-a scris o mare parte din istoria orașului Baia Mare.
C.Ț.
Credit foto – Nicu Fărcaș
