O şezătoare sub semnul dialogului între generaţii; aşa s-ar putea numi seara de miercuri, 26 februarie, de la Muzeul Satului din Baia Mare, când generaţia matură a oferit o lecţie despre obiceiurile satului maramureşean tradiţional tuturor copiilor şi tinerilor prezenţi. Femei venite cu lucru tocmai din Rogozul Lăpuşului, dar şi din Chiuzbaia sau Baia Mare, ceteraşii de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”, studenţii de la Specializarea Etnologie a Facultăţii de Litere a Centrului Universitar Nord Baia Mare – însoţiţi de profesorii lor, Delia Suiogan şi Florin Pop -, dar şi „Dănţăuşii” de la Palatul Copiilor – coordonaţi de profesorul-coregraf Maria Seraz – au umplut sala de expoziţii a muzeului.
La Rogoz încă se mai merge cu lucru’
Îmbrăcate în costumele populare, cu spectaculoasele rochii negre ţesute în război – element vestimentar care este specific doar Rogozului – purtând cămăşi cu modele care le evidenţiază statutul social, femeile din Rogoz au venit „cu lucru’” în satul din inima oraşului, dar şi cu coşarca plină cu prăjituri şi cu pască umplută cu brânză, coaptă în cuptor.
„La noi în sat încă se mai merge cu lucru’. Noi avem un muzeu lângă biserica de lemn monument UNESCO şi ne mai adunăm acolo, mai coasem, glumim… Pe costumul popular din satul nostru trebuie să se evidenţieze statutul social al celui care-l poartă. Cei care lucrează pământul au pe costum motive care reprezintă plugul. Eu iubesc pădurea şi animalele şi am un costum cu motive animale.” – povesteşte una dintre femei. Zamfira Pop, tonică şi veselă, cântă şi descântă cu sita pentru fetele care-şi aşteaptă feciorii-n şezătoare. Le ia pe fete la joc, le învârte şi strigă. „Am învăţat strigăturile de la bunica, de la părinţi, de la vecini… Am participat de două ori la Festivalul Horii în Grumaz. Atâtea strigături ştiu…” Pentru studenţii veniţi la şezătoare, femeile din Rogoz au reprezentat un adevărat muzeu viu, prin portul tradiţional, cu piese vestimentare vechi şi valoroase, prin meşteşugurile pe care le-au demonstrat – simplu şi firesc – pentru că ele fac parte din viaţa lor de zi cu zi, dar şi prin poveştile lor.
Dacă studenţii au fost preocupaţi de felul în care se ţese pânza de rochii, de arta cusutului şi a torsului, de motivele care se regăsesc pe costumul popular şi de textele cântecelor, copiii – după ce au dansat şi au cântat – s-au apucat de desfăcat mălai şi de depănat lână. Iar când ceteraşii şi-au făcut apariţia, cu mic cu mare s-au pus pe jucat, cântat şi strigat.
Artista populară a gubelor a venit cu nepoata de 11 ani
Artista populară Mariţa Grigor din Chiuzbaia, renumită pentru gubele pe care le face, a aflat de şezătoare de pe internet şi-a venit cu fiul şi cu nepoata ei de 11 ani. Vorbeşte cald şi delicat despre preocupările ei, despre sutele de gube pe care le-a făcut, despre spălatul lor în vâltoare, despre peisajele pitoreşti ale Chiuzbăii, despre poeziile pe care le scrie, pentru că nu e doar meşter, ci şi poet popular. „Am vândut gube în toată ţara. În iarna asta am vândut în Bucureşti tot ce am avut. E o muncă frumoasă, am de lucru tot timpul, dar nu poţi trăi numai din asta.” La 78 de ani, Mariţa Grigor pare un om mulţumit pentru că are cine să-i ducă mai departe pasiunile şi meşteşugul; fiul ei meştereşte obiecte şi decoraţiuni din sticlă şi lemn, iar Dora, nepoata ei, face deja zgărdane din mărgele.
Gazde bune şi de data aceasta, angajatele muzeului, coordonate de directorul Monica Mare au pus pe masă oaspeţilor mălai, cozonac, ciurigăi, plăcinte, compot şi ceai.
Dana G. BUZURA
