In memoriam Ștefan Birtalan, campion mondial și de trei ori cel mai bun handbalist al lumii

Pe 25 septembrie 1948 s-a născut Ștefan Birtalan, unul dintre cei mai mari handbaliști pe care i-a avut România. A venit pe lume în Jibou, județul Sălaj, iar începuturile carierei sale sportive sunt legate atât de orașul natal, cât și de Baia Mare, unde a făcut pași importanți spre marea performanță.

În adolescență a practicat mai multe sporturi, de la volei și baschet până la atletism și handbal. La 16 ani a debutat pentru Rapid CFR Jibou, iar în 1966 a ajuns la Baia Mare, la Școala Tehnică de Construcții. Aici a jucat mai întâi volei la „U” Explorări, apoi a descoperit echipa de handbal Minerul Baia Mare, unde a evoluat între 1967 și 1969 și a contribuit la promovarea formației până în prima divizie.

Din 1970 a început perioada care avea să-l transforme într-un nume de legendă. Ștefan Birtalan a ajuns la Steaua București și a evoluat pentru clubul militar până în 1985, cu o întrerupere între 1981 și 1983. A câștigat 12 titluri de campion al României și, în 1977, Cupa Campionilor Europeni, cea mai importantă competiție continentală intercluburi a vremii. Forța aruncării sale i-a adus reputația unuia dintre cei mai redutabili interi stânga ai generației sale.

Performanțele sale cele mai mari au venit însă în tricoul naționalei României. Birtalan a fost campion mondial în 1970 și 1974, vicecampion olimpic la Montreal, în 1976, și medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1972 și 1980. În total, a strâns 231 de selecții și 993 de goluri pentru echipa națională, fiind unul dintre cei mai prolifici marcatori din istoria handbalului românesc.

Anul 1974 a fost unul dintre vârfurile carierei sale. România a devenit campioană mondială, iar Birtalan a fost golgheterul turneului, cu 43 de goluri. Doi ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Montreal, a fost din nou printre cei mai eficienți jucători ai competiției. Recunoașterea internațională a venit și prin desemnarea sa drept cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 și 1977, performanță rară pentru un sportiv român.

După retragerea din activitatea de jucător, a continuat să rămână în handbal. A antrenat Steaua, echipa națională a României și reprezentativa Qatarului, iar cu Steaua a câștigat ca antrenor șase titluri de campion și trei Cupe ale României. A fost, de asemenea, conducător și membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal.

Pentru întreaga sa carieră a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și Medalia națională „Serviciul Credincios” clasa I. În lumea handbalului a rămas cunoscut drept unul dintre marii „tunari” ai semicercului, un jucător cu o forță de aruncare ieșită din comun și cu un palmares greu de egalat.

Ștefan Birtalan s-a stins din viață pe 27 mai 2024, la vârsta de 75 de ani. Federația Internațională de Handbal l-a descris atunci drept unul dintre cei mai mari jucători români din istorie. Pentru Maramureș, numele său are și o legătură aparte: înainte de marile succese mondiale, o parte importantă din drumul său spre performanță s-a scris la Baia Mare.