Afecțiunile psihiatrice cronice și problemele de sănătate mintală în general afectează peste 1,2 miliarde de oameni la nivel global, cu o creștere de peste 95% față de anii 1990. În practică, 1 din 8 persoane trăiește cu o tulburare mintală diagnosticată.

Tulburarea bipolară este o astfel de afecțiune psihiatrică cronică, cu alternanță între episoade de depresie și episoade de manie sau hipomanie. Înțelegerea semnelor maniei și ale depresiei, depistarea lor și diagnosticarea corectă încă din faza precoce reprezintă un plan eficient pentru evitarea complicațiilor.

Tulburarea bipolară apare la 1% – 3% din populație, ajungând până la 5% – 7% dacă ținem cont de spectrul afecțiunii (formele subclinice sau ciclotimia). Primele simptome apar în adolescență sau la începutul vieții adulte, vârsta medie de declanșare a episoadelor clinice fiind de 18 ani pentru tipul I și de 20 de ani pentru tipul II.

Riscul de suicid este mare în tulburarea bipolară. Între 30% și 40% dintre pacienții care suferă de tulburare bipolară au episoade de autovătămare.

Cum recunoști însă mai ușor tulburarea bipolară și ce rol joacă mania și depresia în cadrul ei?

Tulburarea bipolară. Cauze și simptome

Tulburarea bipolară este afecțiunea mintală caracterizată de schimbări extreme de dispoziție, stări de euforie, manie sau hipomanie și stări depresive. Tipologia tulburării bipolare este una complexă. Discutăm despre două tipuri principale de tulburare și despre alte tipuri secundare.

Tulburarea bipolară de tip I este dominată de episoade maniacale, după care urmează o perioadă de depresie. Frecvent se întâmplă ca pacienții diagnosticați să aibă stări mixte, simptome maniacale, hipomaniacale și depresive simultan, având mania disforică, furia și iritabilitatea extremă ca simptome comune.

Tulburarea bipolară de tip II înseamnă episoade depresive majore alternate cu episoade de hipomanie, simptomele având un nivel scăzut, non-psihotic, fără afectarea funcționării zilnice.

Ciclotimia (tulburarea ciclotimică) înseamnă cel puțin doi ani (un an la copii și adolescenți) cu episoade hipomaniacale și perioade de simptome depresive, dar cu o severitate mai redusă decât în depresia majoră.

Se adaugă ciclarea rapidă, fără a fi un tip separat, ci mai degrabă o evoluție în care pacientul are cel puțin 4 episoade de dispoziție (manie, hipomanie sau depresie) pe an. Episoadele mixte, cu manie și depresie apărute simultan sau în alternanță foarte rapidă pe parcursul aceleiași zile, fac parte tot din sfera tulburării bipolare.

Anumite medicamente sau alcoolul, precum și unele afecțiuni medicale (boala Cushing, scleroza multiplă sau accidentul vascular cerebral) pot duce la apariția simptomelor asociate tulburărilor bipolare.

De reținut că tulburarea bipolară se dezvoltă la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte – primele simptome pot fi însă observate și în copilărie sau mai târziu în viața adultă.

Cauza exactă a tulburării bipolare nu este cunoscută pe deplin. De vină ar putea fi genetica, istoricul medical familial, structura și funcția creierului uman, dar și dezechilibre biologice sau neurochimice specifice (funcția tiroidiană anormală, perturbări ale ritmului circadian și niveluri ridicate ale hormonului de stres, cortizolul).

Factorii de mediu și cei declanșatori, psihologici, joacă un rol important în apariția simptomelor. Stresul intens prelungit, pierderea unor persoane dragi, evenimentele traumatice repetate, consumul abuziv de droguri și de alcool, traumele din copilărie, lipsa somnului sau alimentația deficitară se află printre acești factori importanți.

Ei influențează severitatea simptomatologiei și momentul când vor apărea primele simptome.

A nu se confunda tulburarea bipolară cu alte afecțiuni mintale comune. Tulburarea de personalitate borderline nu este tulburare bipolară; deși împart multe simptome, prima este o tulburare de personalitate, în timp ce tulburarea bipolară este o tulburare de dispoziție (afectivă).

La tulburarea de personalitate borderline, simptomele durează câteva ore sau zile, iar trecerea de la un simptom la altul este bruscă. Afecțiunea este declanșată de conflicte interpersonale și de teama de abandon.

O altă confuzie majoră se face cu depresia unipolară. Pacientul cu tulburare bipolară este diagnosticat greșit cu depresie unipolară pentru că se prezintă la medic în timpul unui episod depresiv. Depresia bipolară are debut timpuriu, recurență mai frecventă și trăsături atipice comparativ cu cea unipolară. Depresia unipolară se asociază mai frecvent cu simptome vegetative tipice (pierderea poftei de mâncare și scădere accentuată în greutate, insomnie) și cu modificări psihomotorii.

Diagnosticarea greșită nu se oprește aici. Persoanele cu tulburare bipolară ajung să aibă episoade psihotice și primesc diagnostic de schizofrenie. În formele sale severe, tulburarea bipolară va avea ca simptome și halucinațiile sau ideile delirante.

Diferența este următoarea: tulburarea bipolară prezintă psihoză doar în timpul episoadelor acute de manie sau depresie severă, pe când în schizofrenie psihoza este prezentă independent de dispoziție, fiind un simptom central și persistent.

Unele afecțiuni medicale, precum boala tiroidiană, pot cauza simptome asemănătoare tulburării bipolare, iar efectele unor medicamente prescrise, recreaționale sau ilicite pot uneori mima sau agrava simptomele dispoziției.

Simptomele tipice pentru episodul de manie sunt:

  •     Fericire extremă, furie și iritabilitate;
  •     Energie fizică și mentală în exces;
  •     Gânduri și idei accelerate;
  •     Vorbit mult și rapid;
  •     Planuri fără acoperire în realitate;
  •     Asumarea de riscuri;
  •     Impulsivitate;
  •     Nevoie redusă de somn fără senzație de oboseală;
  •     Judecată problematică.

În cazul depresiei bipolare, simptomele se modifică și apar:

  •     Scăderea energiei;
  •     Tristețea persistentă;
  •     Scăderea activității;
  •     Neliniște și iritabilitate;
  •     Probleme de concentrare și de luare a deciziilor;
  •     Îngrijorare nejustificată și anxietate;
  •     Lipsa interesului pentru activitățile preferate în trecut;
  •     Sentimente de vinovăție și lipsă de speranță;
  •     Gânduri suicidare frecvente;
  •     Schimbări ale poftei de mâncare sau ale tiparelor de somn (somn insuficient sau excesiv);
  •     Neliniște sau încetinire a mișcărilor;
  •     Oboseală accentuată.

În episoadele bipolare complicate sunt prezente și simptome de anxietate, frica de a pierde controlul, melancolia, psihoza, stările mixte (inclusiv depresie cu gânduri accelerate specifice maniei sau manie disforică). La anumiți pacienți s-au observat patru sau mai multe episoade de dispoziție într-un an (manie, hipomanie și depresie majoră).

La pacienții de peste 65 de ani, tulburarea bipolară are drept caracteristici clinice simptome legate de polaritatea predominant depresivă și trăsături melancolice, cu o afectare cognitivă pronunțată.

Diagnosticarea tulburării bipolare și investigații necesare

Medicul de familie va realiza prima evaluare a pacientului, una generală, iar dacă se observă simptome tipice, va trimite bolnavul la psihiatru, psiholog clinician și psihoterapeut, după caz, pentru diagnosticare și tratament. Diagnosticul final este stabilit de psihiatru, printr-un interviu clinic detaliat și un istoric medical amănunțit, analizat cu atenție.

Psihiatrii vor evalua în prima fază efectele episoadelor de dispoziție asupra muncii sau relațiilor, prezența altor afecțiuni, răspunsul la tratamente din trecut și istoricul familial de afecțiuni de sănătate mintală. Un diagnostic de tulburare bipolară I este pus dacă pacientul a avut simptome de manie timp de 7 zile (sau mai puțin de 7 zile dacă simptomatologia este severă și a fost nevoie de spitalizare), însoțite de un episod depresiv cu o durată de peste două săptămâni.

Pentru diagnosticul de tulburare bipolară II, psihiatrul va căuta cel puțin un ciclu de hipomanie și depresie într-o perioadă clar determinată. Chestionarele de screening ajută la triajul pacienților, identificând rapid simptomele episoadelor maniacale sau depresive. În anumite cazuri, pentru a exclude alte afecțiuni, se recomandă analize de sânge pentru verificarea hormonilor tiroidieni, depistarea afecțiunilor tiroidiene și a anemiei.

Testele toxicologice din urină/sânge sunt esențiale dacă anumite substanțe sau medicamente deja administrate provoacă simptome bipolare. Un accident vascular cerebral sau o tumoră cerebrală pot cauza schimbări de dispoziție, iar prin teste imagistice, scanări cerebrale sau analize de sânge pot fi excluse și acestea.

Neuroimagistica poate fi utilă ca primă linie pentru diagnosticarea altor afecțiuni, nu a tulburării bipolare.

Diagnosticarea este dificilă, iar pacienții pot trăi ani la rând cu tulburare bipolară. De ce? De exemplu, la pacienții cu tulburare bipolară de tip II, medicul va diagnostica și va trata episoadele depresive, dar episoadele hipomaniacale trec neobservate.

La MedLife, tulburarea bipolară este diagnosticată corect, tratată și monitorizată cu ajutorul medicilor specialiști cu experiență: psihiatri, psihoterapeuți, psihologi. Se recurge la o evaluare formală și detaliată a funcției cognitive, la evaluări obiective ale severității simptomelor, cu recomandări de analize paraclinice și studii de imagistică (CT/RMN), toate realizate în cadrul aceleiași rețele private naționale.

Centrul de Excelență în Sănătate Mintală MindCare București pune la dispoziția pacientului cu suspiciune de tulburare bipolară servicii de psihiatrie și psihoterapie, atât individual, cât și în grup.

Psihiatrii MindCare sunt medici specialiști cu experiență în ambulatoriu, atât pe plan național, cât și internațional, iar psihoterapeuții au formare și certificare europeană. Prin centrul MindCare, părinții și copiii au la dispoziție și grupuri de Anger Management (gestionarea furiei), cu întâlniri de psihoterapie.

Cu programări rapide (telefonice, online sau din aplicație), acces la echipe multidisciplinare de medici și diagnostic diferențial pentru tulburarea bipolară, MedLife rămâne o variantă de luat în calcul pentru investigații, tratamente și un diagnostic corect.

Lasă un comentariu