Handbalul masculin pe făraș. Pleacă Plantin și aproape jumătate din echipă. Vine Adi Popovici

Acum când s-au împlinit 5 ani de la ultima mare performanță a handbalului băimărean masculin, câștigarea ediției 2014-2015 a campionatului, aflăm cu neliniște că rezultatele din acest sezon, ce păreau a fi un semnal de reviriment, nu se doresc a fi continuate.

În urmă cu 6 ani toate speranțele spre performanță erau puse, chiar dacă neoficial, în echipa de handbal feminin HCM Baia Mare. Handbalul masculin primea și el un suflu în pânze, însă nimeni nu își făcea vreo iluzie că ar avea șanse la mai mult decât o eventuală calificare în play-off. Dovadă că unele contracte aveau o clauză financiară mult peste puterea de onorare a clubului, pentru cazul în care echipa ar fi câștigat titlul. Spiritul legendarului Minaur și-a băgat însă „coada” insuflând întregului mecanism suflet. Jucători, antrenori, suporteri, într-un tot unitar, au dus echipa spre un  rezultat de neimaginat. Puțini au fost cei care nu s-au bucurat. Printre ei și cei care au semnat sau girat pentru acordarea bonusului de rezultat. A urmat declinul financiar, managerial și decăderea.

Vine Toledo – pleacă jumătate de echipă

Să trecem peste asta. Dacă actualul sezon ar fi fost dus la capăt, se spune că nu am fi avut nici o șansă la un rezultat mai bun decât acest loc 3. Mai ales nu cu Dinamo. Parcă așa se spunea și acum 5 ani. Locul 3 e oricum mai mult decât au sperat suporterii băimăreni. O construcție începută bine în 2016, cu o promovare, două sezoane de acomodare și ediția actuală, cu calificare în cupele europene și cu speranța că putem ținti mai sus. Dacă ar fi să facem o analogie cu săriturile cu schiuri, practic echipa e la capătul trambulinei de elan, gata să își ia zborul. Continuând analogia, se pare însă că cei ce suflă vânturile handbalului băimărean au ales să concentreze undele de portanță spre alte competiții, echipa masculină a clubului urmând să primească doar vânt din spate, adică cel care împinge în jos.

Concret, ce se întâmplă, dincolo de analogiile pitorești. Da, Țenghea și Brajovic au plecat la CSM Făgăraș. Clubul brașovean a anunțat transferurile, băimărenii nefăcând nici măcar gestul de a le mulțumi public pentru contribuția adusă în cei doi ani petrecuți la Minaur. DirectMM vă informa în urmă cu 10 săptămâni că se întoarce la Baia Mare Alexandru Bucătaru, condiție în care era clar că Țenghea urma să părăsească clubul, fiind la final de contract. Tot atunci vă anunțam de posibila aducere, alături de Jose de Toledo, pe postul de inter dreapta a sâro-bosniacului Nikola Skrobic (27 ani, 1,92 m), prietenul Jovanei Kovačević, despre care neoficial știm că a semnat și ea cu echipa de fete. Alături de Toledo și Skrobic era greu de crezut că Brajovic va mai avea loc, dubiu pe care l-am și exprimat, mai ales că în ecuație îl mai avem și pe veșnic tânărul Daniel Mureșan.

Tot înainte de întreruperea campionatului vă informam că Janja Vojvodic e pe picior de plecare. Am aflat apoi că e foarte posibil ca destinația lui să fie tot CSM Făgăraș, unde probabil va ajunge și un alt sârb care a jucat la Minaur, mai exact Nikola Lazic.

Pleacă Stephan Plantin – vine Adi Popovici

Cea mai mare pierdere va fi însă cea a lui Stephane Plantin. Artizanul unei echipe ce a atins pas cu pas omogenitatea, cel care a dus jucători tineri ca Tudor Botea, Robert Nagy sau Andrei Buzle mult peste nivelul calitativ cu care se obișnuiseră suporterii. Cel care a dat șanse tuturor și a făcut o ECHIPĂ. Și… a produs și rezultate. Acesta va fi înlocuit cu certitudine de legenda vechiului Minaur, Adrian Popovici, până acum director sportiv și fost președinte al consiliului de administrație al CS Minaur. Rezultatele ca antrenor nu îl recomandă, dar nu ar fi primul care produce surprize. O învățătură machiavelică zice că atunci când vrei să înlături discret pe cineva dintr-o funcție cheie dă-i o funcție onorifică sau una în care îl poți „ajuta” să eșueze.

Mandatul lui Adi Popovici nu începe sub auspicii bune. Acesta a fost mandatat să contacteze jucătorii, mai ales pe cei cu contracte mari, și să le propună renegocierea salariilor, adică diminuarea lor cu până la 50%. Și cum acesta e ascultător, jucătorii sunt acum în situația de a alege. Rămân cu jumătate din bani sau caută alt angajament. Toți cei pe care i-am contactat au peferat să nu răspundă întrebărilor noastre referitoare la această situație sau au promis că vor da detalii după ce își vor clarifica situația. Adică, în traducere, după ce vor pleca. Cert e că o parte importantă din jucători sunt pe picior de ducă. Printre ei și majoritatea celor importanți sau cei care sunt curtați de cluburi rivale de top.

Handbalul masculin e din nou sacrificat

Iubitorii handbalului băimărean au afinități diverse în ceea ce privește cele două echipe. Unii iubesc mai mult echipa feminină, alții pe cea masculină. Ambele echipe au tradiție. Nu putem însă compara realizările handbalului feminin cu cel masculin. Minaur a ajuns un brand internațional prin handbalul masculin. Handbalul a ajuns sportul rege în Baia Mare datorită handbalului masculin. În ciuda acestui fapt, acum, într-o conjunctură dificilă, se pare că mai marii handbalului băimărean au ales din nou să favorizeze echipa feminină, în defavoarea celei masculine. Probabil speriați că s-ar putea repeta istoria din 2015. La fete se fac achiziții de calitate, ce generează costuri mari, costuri ce se intenționează a fi acoperite prin economii făcute la echipa masculină. Economii care se reflectă automat într-o echipă decimată, mai puțin capabilă de peformanță. Echipa masculină a fost una omogenă, puternică, capabilă de surprize. Din sezonul viitor o luăm de la capăt. Oare cum ne vom prezenta în cupele europene?

E îmbucurător faptul că echipa feminină va fi întărită și e valabil și argumentul conform căruia competițiile feminine, mai ales cea europeană, sunt mai accesibile pentru performanțe decât în handbalul masculin. La fel de valabil e și argumentul financiar. Probabil că în condițiile economice și politico-administrative actuale Baia Mare nu are puterea finaciară să țină două echipe la nivel de cupe europene, mai ales când sunt ambiții și pentru relansarea fotbalului. Totuși, e dureros faptul că pentru a accede performața în handbalul feminin, e sacrificat cel masculin.

Rafael HEKMAN