Începând cu 1 august 2026, regulile privind eliberarea cărților de identitate s-a modificat - 32 minute în urmă
Acțiune de voluntariat la Balta Două Veverițe din Recea. Comunitatea este invitată să participe - 1 oră în urmă
Implicare și credință: Lucrări de modernizare a infrastructurii la Parohia Poiana Botizii - 1 oră în urmă
Doi ani fără Nicu Covaci. Legenda Phoenix rămâne vie prin muzica sa - 1 oră în urmă
Mândrie pentru Baia Mare: Anamaria Suciu și Ionuț Vasian, pe podiumul Campionatului Balcanic de Judo - 1 oră în urmă
Marcel Iureș împlinește astăzi 75 de ani. O carieră de excepție în teatrul și filmul românesc - 3 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, duminică 2 augusst 2026 - 3 ore în urmă
Andreea Ghițiu a lansat un proiect de suflet la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului - 15 ore în urmă
Portret de artist: Ioana Călăuz, poezia ca formă de libertate - 16 ore în urmă
Ovidiu Oanță, băimăreanul de cursă lungă devenit un reper al știrilor naționale - 16 ore în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.











