Echipele românești și-au aflat adversarele din cupele europene. Cum mai stăm cu coeficientul UEFA - 9 ore în urmă
O jucătoare de la Fabrica de Campioni, la acțiunea de selecție pentru echipa națională U11 - 12 ore în urmă
Experiență internațională la Colonia Pictorilor din Baia Mare: studenți din Varșovia, inițiați în conducerea instituțiilor culturale - 13 ore în urmă
Grupa mijlocie a Ansamblului „Cercănelul” din Borșa, premiată la primul concurs - 14 ore în urmă
S-au tras la sorți grupele din faza regională a Cupei României - 14 ore în urmă
„Școala Naturii în Geoparcul Gutâi-Maramureș” a reunit elevi, profesori și voluntari în cadrul unei noi lecții de geologie pe Valea Bulzului și Cheile Dănești - 14 ore în urmă
75 de ani de la Rusaliile care au schimbat destinele a zeci de mii de români - 14 ore în urmă
Literomania omagiază memoria lui Marian Ilea: număr special dedicat operei și moștenirii sale literare - 15 ore în urmă
Campanie: „Cea mai mare notă pentru copilul tău este să fii alături de el!” - 15 ore în urmă
ACS Academia de Judo Baia Mare a adus acasă opt medalii obținute de sportivi la „Cupa Țara Oașului” - 15 ore în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.















