Centrul vechi al orașului Baia Mare ascunde numeroase povești neștiute încă de locuitorii de azi. Fiecare clădire are un farmec aparte, care te îmbie să-i afli istoria.
Azi vă invităm să citiți despre clădirea de la numărul 16 din Piața Libertății, aflată între Casa Lendvay și Muzeul Memorial Gheza Vida. De-a lungul timpului, aceasta a fost locuința a numeroase familii și, de asemenea, a adăpostit mulți comercianți.
„Clădirea a aparținut lui Teleki Ádám, iar mai târziu a intrat în proprietatea familiei Apor. În februarie 1849, în această clădire a înnoptat poetul Petőfi Sandor, la vremea respectivă el fiind curierul generalului Bem.
În anul 1861, răspunzând invitației familiei Apor, a petrecut în Baia Mare 10 luni, Erkel Gyula, fiul compzitorului Erkel Ferenc. În timpul șederii sale, el a compus o piesă pentru pian intitulată „Amintiri din Baia Mare”, pe care a aranjat-o pentru voce și orchestră. În același timp, a acordat meditații copiilor familiilor înstărite.
Mai târziu, clădirea a aparținut familiei Husovszky, astfel a fost numită casa Husovszky. Potrivit unor surse, strămoșii familiei Husovszky provin din Polonia, au ajuns pe meleagurile noastre în secolul al XIV-lea.
Capul familiei, Husovszky József (seniorul), a fost un mare comerciant, miner privat, proprietar de mină, membru al consiliului municipal și cenzor al băncii de economii a orașului. Pe lângă acestea, a fost un susținător al vieții culturale din Baia Mare. Parterul acestei clădiri a fost dat în chirie unor comercianți. Printre care îi amintim: 1899 – Rosenberger Mor – zugrav; 1900 – Iring M. – magazin de ceasuri și bijuterii; 1916 – Birnbaum Mariska – croitorie.
În această clădire a mai locuit și nepoata lui Husovszky József, Elisabeta împreună cu soțul ei, colonelul Gheorghe Petrescu. S-au căsătorit în 1932, la Caransebeș, fiind a doua căsătorie pentru amândoi. Au crescut împreună copiii din căsătoria anterioară și comună.
Gheorghe Petrescu s-a născut în 1891 la Târgu Jiu. A urmat școala în orașul natal, a absolvit Școala de Ofițeri din București, apoi a terminat dreptul. După absolvirea școlii de război din București, în 1919-1922, a făcut parte din Statul Major al armatei. Participarea sa eroică în Al Doilea Război Balcanic din 1913, precum și în Primul Război Mondial din 1914-1919, respectiv împotriva trupelor bolșevice care ocupau Budapesta, i-au adus înalte distincții de stat.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, a avansat treptat în ierarhia militară, conducând Regimentul 7 de grăniceri din Baia Mare, fiind colonel în 1937-1938. Între 1938 și 1940, a alternat în funcția de prefect în județele Sălaj și Olt, și a fost general de brigadă în Radăuți. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost profesor de istorie la Liceul Gheorghe Șincai din Baia Mare. În 1952, a fost evacuat din motive politice și întemnițat, pe rând, la Satu Mare, apoi la Gherla, Caransebeș și Jilava.
După eliberare, a fost nevoit să schimbe domiciliul forțat, fără drept de muncă, în Ocna Șugatag, Șomcuta Mare și Baia Mare, unde s-a stabilit din nou. În cele din urmă, a lucrat ca muncitor necalificat la intreprinderi de drumuri și de construcții locale și zonale. În 1962, i s-a atribuit un apartament și a primit dreptul la pensie.
A murit patru ani mai târziu, în 1966. A fost înmormântat în cimitirul romano-catolic din Baia Mare, unde este înhumată și soția sa, Elisabeta, decedată în 1978. Gheorghe Petrescu a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului post-mortem în 2005. Atunci, pe fațada casei Husovszky a fost amplasată o placă în memoria sa”, se precizează pe pagina Baia Mare Vintage.
