Cu peste un secol în urmă, într-o zi de 18 martie, unul dintre cei mai importanți pionieri ai aviației mondiale și un nume de referință în istoria României, Traian Vuia, a scris cu adevărat istorie.
Născut în vara anului 1872 în satul Surducu Mic, județul Timiș, (părinții săi fiind preotul Simion Popescu și Ana Vuia), și-a manifestat de mic o pasiune pentru mecanică și fizică, fiind fascinat de zmeie și de posibilitatea de a zbura.
După ce și-a terminat studiile liceale la Lugoj, unde a fost considerat un elev eminent, a încercat să urmeze Politehnica la Budapesta. Din cauza lipsurilor financiare, după un an a fost nevoit să se înscrie la Facultatea de Drept, iar în 1901 și-a obținut doctoratul. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru aviație nu s-a diminuat și a continuat cercetările pentru a găsi o soluție viabilă pentru zborul mecanizat.
În 1902 a plecat la Paris, unde și-a prezentat proiectul Academiei de Științe însă a fost respins și chiar ironizat pe motiv că zborul cu un aparat mai greu decât aerul era imposibil. Fără să renunțe, și-a brevetat invenția la 17 august 1903, în ziua când a împlinit 31 de ani, și a început construirea primului său avion, un aeroplan-automobil, pe care l-a finalizat în decembrie 1905. Aparatul a fost botezat „Vuia 1” sau „Liliacul”.
Pe 18 martie 1906, pe câmpul Montesson de lângă Paris, a realizat primul zbor din lume cu un aparat mai greu decât aerul, folosind exclusiv forța motorului său. Deși zborul a durat doar câteva secunde, acest moment a marcat un progres uriaș în domeniul aviației. De aceea, a continuat să-și îmbunătățească invenția construind modelele „Vuia 1 bis” și „Vuia 2”, aparate cu care a reușit să zboare pe distanțe mai mari.
În anii următori și-a îndreptat atenția și spre alte invenții, brevetând în 1917 o torpilă aeriană și lucrând pentru armata franceză în timpul Primului Război Mondial. De-a lungul vieții, a continuat să inoveze, lucrând la dezvoltarea elicopterelor când nimeni nu credea în zborul vertical, obținând mai multe brevete în acest domeniu. A fost, de asemenea, activ în politica românească, militând pentru unirea Transilvaniei cu România și participând la Conferința de Pace de la Paris.
A murit pe 3 septembrie 1950, la București, lăsând în urmă o moștenire importantă în aviație și în istoria științei românești. A fost înmormântat în cimitirul Bellu, iar la ceremonia funerară a fost prezent și Petru Groza, prim-ministrul României de atunci. Astăzi, numele său este sinonim cu curajul, perseverența și dorința de a depăși limitele impuse de cunoștințele vremii sale, și de aceea, începând cu anul 2003 Aeroportul internațional din Timișoara poartă numele „Traian Vuia”.
Vasile Petrovan
