Așa cum am văzut recent, Cristian Popescu Piedone, fostul primar al Sectorului 5 și șef ANPC aflat sub control judiciar, și-a lansat recent partidul PNRR la Sala Palatului din București, într-un eveniment fastuos care a inclus lumini, muzică și aplauze, umplând întreaga sală. Succesul părea răsunător, dar în spatele spectacolului au apărut informații potrivit cărora oamenii prezenți ar fi fost aduși cu autocarele și chiar plătiți cu 150 de lei și o brățară roșie pentru a participa.
Organizarea a fost descrisă ca fiind aproape militară: nimeni nu intra fără brățara care atesta „prezența”, iar excepții au fost doar cei din cercul apropiat al fostului primar.Practic, metoda nu este una neobișnuită în politica românească. Mobilizarea publicului contra cost rămâne o tactică des folosită, fără ca vreun dosar penal să fi ajuns la o decizie definitivă.
Și, ca totul să fie impecabil, evenimentul a avut un imn oficial al partidului, intitulat „PNRR, drumul spre progres”, care include versurile:
„Străzile vorbesc de el acum
Împotriva vântului ce poartă fum
Cu fiecare pas se schimbă-n drum
Cartierele dau tribut în susur.
Dușmani, nu vă bucurați de fel
Piedone nu moare, se transformă.
Cu inima de fier și spirit rebel
Piedone-n oraș e un far etern.
Prin piețe și parcuri e umbra sa
Reflectă mândria în fața ta
Strălucirea lui în fiecare stea
Sub lumină nouă el va sta.”
Un critic literar ar putea observa imediat „măiestria” textului: ritm liber fără greutate, rime care par să se fi întâlnit întâmplător, și metafore de o originalitate atât de subtilă încât aproape că te pierzi în ele. Cine a compus această capodoperă rămâne un mister, probabil un geniu nedescoperit al versului politic. În orice caz, imnul reușește performanța rară de a fi simultan solemn și ridicol de pretențios, un fel de odă obedientă a optimismului prescris de strategia politică.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
