Se schimbă Consiliul de Administrație la Aeroportul Internațional Maramureș. Ce se știe sigur și ce urmează - 5 minute în urmă
„Culori pentru pace”: evenimentul care va marca, în acest an, împlinirea a 1460 de zile de la începutul războiului din Ucraina, la Sighetu Marmației - 51 minute în urmă
Comuna Ieud a obținut specializarea „Patrimoniu cultural material”, recunoscută la nivel național și internațional - 1 oră în urmă
Teatrul de Păpuși „Spiriduș” din Satu Mare a ajuns și la preșcolarii din comuna Fărcașa - 1 oră în urmă
Reconfirmare la nivel național: Antrenorul băimărean Dan Goron, reales Secretar General al Federației Române de Taekwon-Do ITF - 2 ore în urmă
Echipa EXOROS a Colegiului Tehnic „George Barițiu” Baia Mare a obținut locul II la competiția Meet the Techs 2026 - 2 ore în urmă
Opt ATV-uri noi pentru supravegherea frontierei montane au ajuns la ITPF Sighetu Marmației - 2 ore în urmă
Cum a reușit Guvernul să piardă peste 140 de milioane de euro dintr-o taxă de 25 de lei - 2 ore în urmă
Peste 650 de sancțiuni, într-o săptămână, pentru șoferii care au depășit viteza legală - 2 ore în urmă
Victorie la scor de set de tenis pentru CS Minaur în al doilea amical al anului - 3 ore în urmă
Ioana este purtătoarea tradiției maramureșene, dincolo de granițele județului
Originară din Săliștea de Sus, maramureșeanca Ioana Simon Vlad a trăit înconjurată de tradițiile zonei în care s-a născut. Încă de mică prefera să coase sau să țese alături de mama sa, decât să se joace ca toți copiii de vârsta ei. Mai târziu a trebuit să-și părăsească satul natal și să se mute la Sighetu Marmației. Acolo a descoperit lumea fascinantă a picturii. Penelul i-a fost cel mai fidel prieten, dându-i Ioanei libertatea de a-și exprima gândurile și emoțiile în culorile vieții.
A venit o zi în care a fost nevoită să-ți părăsească Maramureșul drag și să se mute în satul Sânmartin din județul Arad. Și, cum nu a putut renunța la zestrea de acasă, și-a pus în bagaj toată agoniseala de până atunci: costume populare și toate lucrurile de trebuință la șezători. Ajunsă acolo, le-a urcat în pod, unde a făcut un adevărat muzeu maramureșean.
Se încăpățânează zi de zi să le strecoare în inimă locuitoarelor acelei zone, iubirea pentru Maramureșul ei drag. Organizează regulat șezători cu fete și copile pe care le inițiază în tainele lucrului de mână. Mai întâi le îmbracă în costume maramureșene, apoi le pregătește materialele în funcție de activitatea aleasă de comun acord. Îndeletnicirile sunt diverse: impletit de coșuri, confecționat podoabe de mărgele, țesut, cusut. Pe perioada postului, fetele vor învăța tehnica încondeierii ouălor și pictarea de icoane.
Când nu e la șezători, Ioana colindă școlile. Pentru copiii care nu se pot deplasa la casa ei, organizează și acolo ateliere. Poartă cu ea miniaturi de interioare țărănești, păpuși îmbrăcate tradițional, ustensile pentru țesut și împletit. Pentru cele care-i calcă pragul pregătește mâncăruri tradiționale din Maramureș și le povestește despre oamenii și obiceiurile de aici.
Tot ce face Ioana e parcă desprins dintr-o poveste de demult, pe când tradiția era sfântă și aproape de sufletul tuturor. Cu ea te nășteai și o transmiteai mai departe,
din generație în generație. Cu oameni ca Ioana, tradiția și valorile moștenite de la strămoși, vor trăi veșnic.
Lăcrimioara ZOTA















