„Mereu când sunt întrebată de unde a pornit pasiunea mea pentru scris, în special pentru poezie, mă simt nevoită să ofer un amplu context legat, întâi, despre pasiunea mea pentru literatură, mai apoi, despre introducerea mea în arta creației. Undeva în primăvara sau vara anului 2018 am început să citesc și să descopăr frumusețe cărților datorită tatei. Ulterior, din curiozitate și plictiseală, după ce descoperisem întâmplător un site unde lumea publica ceea ce scria, am început și eu să scriu proză pe considerentul că, dacă ei pot, eu de ce n-aș putea? Nu era nimic serios. Era, de fapt, mai mult un joc pentru mine, căci avem12 ani și nu știam pe atunci ce presupunea să construiești o poveste complexă. În ceea ce vizează creația lirică, am avut primele tentative acum doi ani, undeva pe la începutului anului 2022. Aceste prime poezii au apărut după ce terminasem de lecturat o serie de cărți de dragoste și dorisem să scriu ceva inspirat de ele. Drept urmare, având o abordare neserioasă, mi-am scris primele versuri în notițele telefonului. Era ca atunci când aveam 12 ani și. mai mult mă jucam de-a scriitoarea. Acum, singura diferență era că mă prosteam în calitate de poetă. Totuși, acest act ludic a început să devină unul serios când, acele poeme, pe care le scriam, în majoritatea cazurilor, din perspectiva unui personaj propriu, sub exprimare masculină, au ajuns să devină din ce în ce mai multe. Ajunsesem, oarecum, să-mi exprim propriile trăiri prin intermediul versurilor, ceea ce este ironic având în vedere că-mi displăcea profund poezia. Aveam această atitudine de respingere față de ea, întrucât nu reușeam s-o înțeleg și-o abordam superficial, neștiind cum ar fi trebuit s-o abordez. M-am vindecat cu succes însă de acest sentiment după mi-am implicat și mai profund sufletul în ceea ce cream. Undeva în luna mai a anului trecut, după ce postasem câteva dintre poemele pe care le scrisem pe contul meu de Instagram, am fost abordată de-o fostă elevă a liceului, actuală colegă de cenaclu, Flavia Foltoș. Pe atunci n-o știam pe Flavia decât din cele două vizite pe care le făcuse clasei mele pe când își promova primul volum de poezii, „Dialog cu îngerii”, dar îmi crease o impresie puternică și începusem s-o admir pentru ceea ce reușise să facă. Drept urmare, am răspuns prompt când m-a întrebat dacă n-aș dori să fac parte din Cenaclul Scriitorilor din Maramureș. Și așa am sfârșit prin a deveni membră a cenaclului și a cunoaște niște oameni și tineri minunați precum Remus Rogojan și Larisa Viragh, dar nu numai. Îi încurajez pe toți tinerii care sunt pasionați de lectură să se alăture cenaclului. Ce-mi doresc cel mai mult e ca, după absolvirea liceului, să intru la Facultatea de Litere din Cluj. Momentan, îmi îndrept energia și resursele spre tot ceea ce înseamnă olimpiade și concursuri legate de literatură, creație, religie. Rezultatul participării mele la Olimpiada de Cultură și Spiritualitate, o datorez, în egală măsură, atât doamnei profesoare de religie, Tira Laura, cât și doamnei profesoare de limba și literatura română, Popan Mihaela. Am să le stimez profund pentru implicarea și susținerea de care au dat dovadă, însă în mod special îi rămân profund recunoascătoare doamnei profesoare Popan pentru că a fost îndeajuns de ageră încât să-mi observe potențialului și să mă ajute să-l fructific. Totodată, le sunt recunoscătoare și tuturor celor care au crezut în mine și în munca mea, precum și celor care mi- au fost alături de la început. Fără aceste persoane, în mod cert,nu ajungeam atât de departe.”
Însăși prenumele Alexandra, care provine din mitologia greacă semnifică protectoarea și regina oamenilor și zeilor. La cei 18 ani, ea și-a canalizat emotivitatea spre arta versurilor, sensibilitate și spiritualitate. Alexandra își găsește inspirația și liniștea meditând asupra sensurilor profunde ale cuvintelor. Poezia este modalitatea ei de exprimare a emoțiilor pe care le poate conecta cu valorile și credința sa religioasă. Aceasta este Alexandra, un profil care sugerează o înclinație către introspecție, curiozitate intelectuală și o dorință de a înțelege lumea și locul său în ea, printr-un filtru artistic și religios.
Succes și inspirație pe mai departe, Alexandra Tincu!
Lăcrimioara ZOTA
