George Bacovia a fost considerat unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă. Pe numele complet George Andone Vasiliu, este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română. George Bacovia s-a născut pe 17 septembrie 1881, în Bacău, în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu, fiu al răzeșului Vasile Andonie din Bogdănești și al Paraschivei (Pachia), fata cronicarului Mustea. Mama lui Bacovia a fost Zoe Vasiliu, fiica unui boier. La doar 6 ani începea să învețe limba germană, urmând ca între anii 1889 și 1890 să înceapă clasa întâi la un pension din Bacău. Perioada liceului îl inspiră pentru câteva dintre cele mai frumoase poezii, printre care „Amurg violet”, scrisă în 1899. Descoperă că are talent la desen, dar și la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. De asemenea, se evidențiază și la gimnastică, iar în 1899 obține premiul I pe țară la concursul „Tinerimii române” pentru desen artistic după natură.
Stilul său original, tonalitatea distinctă a versurilor sale, caracterizate de aşa-numita atmosferă bacoviană, de o copleşitoare dezolare, limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia în rândul simboliştilor. Bacovia avea ochii albaștri, iar ticul său era să-și ciupească mustața, era timid, tăcut și retras, şi răspundea doar dacă era întrebat. La vârsta de 17 ani, din dorința de a ajunge ofițer, s-a înscris la Școala Militară din Iași însă nu a suportat regimul de cazarmă și, după doar două săptămâni, a evadat din internat îmbrăcat în uniforma de cadet pe care și-o cumpărase singur. Despre perioada liceului, Bacovia avea să declare: „Anii de liceu nu mi-au părut prea fericiți. Era prea multă asprime în școală și prea puțină înțelegere”.În școala primară și în liceu a crescut și a îngrijit peste două sute de porumbei din mai multe rase și de toate culorile şi fiecăruia îi dăduse câte un nume.
În anul 1900 compune poezia „Plumb“, pe care o va finaliza abia în 1902. Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile ”Plumb” şi ”Nervi de toamnă” (1904). A continuat cu volumele: ”Scântei galbene” (1926), ”Bucăţi de noapte” (proză, 1926), ”Cu voi…” (1930), ”Comedii în fond” (1936), ”Stanţe burgheze” (1946). George Bacovia ne-a lăsat bine-cunoscutele poezii ”Decembre”, ”Lacustră”, ”Cuptor”, ”Nervi de primăvară”, ”Nervi de toamnă”, ”Amurg violet”, ”Alb”, ”Vocale”, ”Marş funebru” ş.a. Bacovia a colaborat cu versuri la mai multe reviste, precum ”Astra”, ”Versuri”, ”Flacăra”, ”Românul literar”, ”Noua revistă română”, ”Gândirea”. A primit Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie (1925), precum şi Premiul Naţional pentru Poezie (1934, ex aequo cu Tudor Arghezi).
Urmează studii de drept, la București și Iași, pe care le finalizează în 1911, înscriindu-se în Baroul din Bacău. Ca și liceul, nici studenția n-a fost ușoară: a fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din București după șase ani în care, din cauza nefrecventării cursurilor și a examenelor nepromovate, a reușit să încheie doar primii trei ani. S-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, pe care a terminat-o cu greu și fără a-și da examenul de licență, dar i s-a eliberat Cartea de avocat.
În 2011, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 130 de ani de la naşterea poetului, iar în 2014 Romfilatelia a lansat emisiunea de mărci poştale „Scriitori şi pagini de colecţie”, cu patru timbre pe care sunt reprezentate portretele lui Ion Creangă, Vasile Alecsandri, George Coşbuc şi George Bacovia – timbrul cu portretul lui George Bacovia ilustrând, de asemenea, şi primele două strofe ale poeziei „Decembrie”.
George Bacovia a încetat din viață la 22 mai 1957, în locuința sa din București. Soția, poeta Agatha Grigorescu-Bacovia (1895-1981) este autoarea unor lucrări de memorialistică în care reconstituie viaţa sa şi a soţului său, George Bacovia: „Bacovia. Viaţa poetului”(1962), „Poezie sau destin. Viaţa poetei” (1971), „George Bacovia. Ultimii săi ani” (1981).
Tot într-o zi de 17 septembrie a anului 1823 murea Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească.
Lăcrimioara ZOTA
