Au început lucrările de restaurare la Casa Memorială „Stan Ioan Pătraș” din Săpânța - 19 minute în urmă
Clasamentul liceelor din Maramureș după rata de promovare la Bacalaureat 2026 - 1 oră în urmă
Caravana Tinerilor Creștini Ortodocși continuă în Maramureș și adună sute de tineri în jurul credinței și prieteniei - 2 ore în urmă
Cinema sub cerul liber la Breb - 3 ore în urmă
„Memorie și opresiune” – expoziție de grafică inspirată din mărturiile Memorialului Victimelor Comunismului, vernisată la Sighet - 4 ore în urmă
Prognoză meteo Maramureș, marți 14 iulie 2026 - 4 ore în urmă
14 iulie1939, s-a născut profesorul, etnologul și folcloristul Pamfil Bilțiu - 5 ore în urmă
Ansamblul „Hori și joc” al Palatului Copiilor Baia Mare, apreciat la Festivalul Internațional de Folclor „Carpatica Deva” - 16 ore în urmă
Atelierele de vacanță au debutat la Muzeul Satului din Baia Mare cu olărit, lecții de siguranță și incursiuni în tradițiile satului - 16 ore în urmă
„August Cultural 2026” la Sighetu Marmației, o lună plină de evenimente - 18 ore în urmă
Bani europeni blocați din cauza lipsei de voință politică
Pe 10 iunie, România va primi de la Comisia Europeană o tranșă de 1,3 miliarde de euro din fondurile aferente PNRR. Dar aproape o treime din suma solicitată — 700 de milioane de euro — rămâne suspendată. Nu pentru că nu ar exista nevoie urgentă de investiții. Nu din cauza unei crize europene. Ci din cauza restanțelor interne, a unor decizii care se tot amână, deși erau știute, asumate și negociate încă de la începutul planului.
De această dată, motivele suspendării sunt de ordin administrativ și politic, în egală măsură jenante și previzibile. Lipsa unei conduceri la AMEPIP (agenția responsabilă cu monitorizarea companiilor de stat), tergiversarea numirii a 43 de administratori în companiile energetice ale statului și întârzierea finalizării legii pensiilor speciale sunt cele trei puncte nevralgice care țin pe loc sute de milioane de euro.
Potrivit ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, România are la dispoziție șase luni pentru a remedia aceste neîmpliniri. Dar întrebarea firească este: de ce ne aflăm, din nou, în această situație-limită, cu ceasul ticăind și cu riscul pierderii fondurilor europene din PNRR?
Agenția AMEPIP, care ar trebui să asigure transparența și profesionalizarea conducerii companiilor de stat, e blocată într-o procedură de selecție repetată pentru a treia oară, fără rezultat concret. În paralel, companiile de stat din domeniul energiei încă funcționează cu vechi administratori, în contextul în care Comisia Europeană a cerut clar înlocuirea acestora și numirea unor profesioniști prin proceduri transparente. Pentru această întârziere, România riscă să piardă 299 de milioane de euro.
Și, poate cel mai sensibil subiect: pensiile speciale. Legea menită să reformeze acest sistem profund inechitabil încă nu a fost adoptată în forma cerută de Bruxelles. Este vorba, mai ales, despre pensiile magistraților și nevoia de a introduce criterii clare privind vârsta de pensionare și durata contribuției. Fără acest pas, 231 de milioane de euro rămân în aer.
S-ar putea spune că este vorba despre o întârziere temporară, că banii nu sunt pierduți, ci doar amânați. Însă frecvența acestor întârzieri și superficialitatea cu care sunt tratate jaloanele asumate arată o problemă mult mai profundă: incapacitatea cronică a statului român de a-și respecta propriile angajamente.
În timp ce alte țări avansează rapid cu reforme și investiții finanțate prin PNRR, România rămâne blocată în jocuri politice interne, proceduri neterminate și decizii amânate sine die. Este un paradox amar: avem la dispoziție miliarde de euro, dar ne împiedicăm de propriile ezitări.
Odată instalat, noul guvern va trebui să trateze aceste restanțe ca pe urgențe naționale. Nu e doar o chestiune de bani, ci de credibilitate. Comisia Europeană nu va aștepta la nesfârșit, iar România riscă să piardă nu doar fondurile, ci și încrederea partenerilor europeni.
Fondurile PNRR nu sunt un premiu de consolare, ci o șansă unică de modernizare, care vine cu termene clare și reforme concrete. Iar dacă statul român continuă să trateze aceste angajamente ca pe niște sugestii opționale, va plăti,la propriu, prețul indeciziei.
Vasile Petrovan












